Traci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tracii erau o multitudine de triburi Indo-Europene, care s-au răspândit în jurul Mării Negre (Pontus Euxinus în antichitate), în Peninsula Balcanică şi Asia Minor în mileniul III-II î.Cr. Denumirea de Thrakos sau Thrakios era aplicată de scriitorii elenici popoarelor din această parte a lumii, considerate barbare, străine de Elenism. Treptat, tracii au întemeiat regate precum Odrid, Bythinia, Lycaonia, Frigia, Dacia, în cadrul unui pseudoimperiu - Tracia.

Herodot îi considera pe traci ca fiind cel mai numeros popor după inzi. El îi descrie ca având în general aceleaşi obiceiuri, dar fiind foarte dezbinaţi, şi iubitori de război. Despre zeul războiului Marte/Ares, miturile si legendele antice pretindeau că s-a născut între Traci. Mitul Cavalerului Trac

După cucerirea ultimului regat tracic de către Imperiul Roman în anul 46 d.c., denumirea de Trac a început să dispară, doar numele provinciei Tracia păstrându-i amintirea.

În primul secol al acestei ere, Flavius Iosephus, istoric evreu şi cetăţean al Romei nota într-una din cărţile sale următoarele despre traci: tracii, locuitorii unei ţări pentru care ai nevoie de 5 zile ca s-o străbaţi de-a latul, iar de-a lungul, 7 zile, mai râpoasă şi mai ocrotită decât patria noastră, izgonind pe năvălitori prin gerurile sale aspre... ^[1]

[modifică] Note

1. ↑ Flavius Iosephus: Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor. Editura Hasefer, Bucureşti 1997. p. 195

[modifică] Vezi şi

• Listă de neamuri şi triburi tracice