Truman Capote

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Truman Capote: (n. 30 septembrie 1924 - d. 25 august 1984) a fost un scriitor american, unul dintre cei mai importanţi ai secolului XX, autor de romane, nuvele şi scenarii. A inaugurat cu "In Cold Blood" genul "romanului de non-ficţiune", roman-reportaj în care personajele şi acţiunea sunt adevărate.

Cuprins 1 Viaţa 1.1 Primii ani 1.2 Debutul 1.3 În jet set 1.4 Punctul de cotitură: romanul In Cold Blood 1.5 Anii din urmă 1.6 Citate memorabile 2 Opera 3 Legături externe

[modifică] Viaţa

[modifică] Primii ani

Se naşte la New Orleans, cu numele Truman Streckfus Persons. Părinţii săi, Lillie Mae Faulk, în vârstă de 17 ani, o demimondenă cu veleităţi artistice, şi Archulus Persons, avocat, divorţează pe când el avea doar patru ani, eveniment care-i va marca profund sensibilitatea. În lungile peregrinări, purtat de mama sa prin încăperi închiriate şi camere precare de hotel, copilul învaţă singur să scrie şi să citească.

Mama îl încredinţează până la urmă spre creştere mătuşilor lui din sud; ajunge astfel în orăşelul Monroeville din statul Alabama, o comunitate conservatoare şi destul de săracă unde va rămâne aproape un deceniu. Va petrece acolo anii de aventură ai unei copilării idilice, în sânul naturii şi într-o deplină libertate, pe care îi va evoca mereu cu nostalgie în scrierile sale. Afecţiunea copilului Truman se îndreaptă mai ales spre una din verişoarele lui în vârstă, Sook Faulk (foto stânga), persoană de o candoare şi un simţ moral care-l vor marca, admirabil portretizată în nuvelele "A Christmas memory" şi "The Thanksgiving visitor". Printre copiii care îi sunt tovarăşi de joacă în acei ani se află şi Harper Lee, autoarea de mai târziu a romanului "Să ucizi o pasăre cântătoare" şi cea care avea să-i rămână prietenă întreaga viaţă. Copilăria lui Truman Capote este umbrită însă de absenţa părinţilor şi de statutul aparte pe care ea i-l conferea în ochii celorlalţi copii; în excursiile la care participau taţii acestora, el e nevoit să vină mereu singur şi să inventeze poveşti neverosimile despre tatăl său: 'Mă simţeam ca un fel de orfan spiritual, ca o ţestoasă întoarsă pe spate".

Mama lui se recăsătoreşte în 1933 cu un om de afaceri new-yorkez, Joseph Capote, mutându-se alături de acesta în New York. Tânărul Truman îi urmează; este fascinat rapid de tumultul şi farmecul marelui oraş. Tatăl său vitreg îl adoptă oficial, schimbându-i în acte numele în Truman Garcia Capote. E înscris pe rând la mai multe şcoli private. Din cauza rezultatelor dezastruoase la învăţătură, părinţii sunt sfătuiţi să îşi supună copilul, bănuit de retardare, unui examen psihiatric. În urma testelor, află cu surprindere că acesta a obţinut calificative neobişnuit de înalte şi este clasificat drept "geniu". Profesoara de engleză de la Greenwich High School este prima care îi remarcă talentul. Visul copilului a rămas acelaşi dintotdeauna: să devină scriitor. La 17 ani, abandonează şcoala, considerând că instrucţia e irelevantă pentru talentul literar, şi primeşte o slujbă măruntă la The New Yorker, publicaţia unde îi vor apărea mai târziu multe din lucrările sale celebre.

[modifică] Debutul

Începe să scrie proză scurtă, trimiţându-şi încercările literare la redacţiile mai multor publicaţii. Abandonează un prim roman, Summer Crossing, pe care îl consideră prea slab (acesta va fi publicat postum, în 2005, în pofida dispoziţiei lui exprese). Nuvela "Miriam", apărută în Mademoiselle, este remarcată imediat, iar tânărul Capote e răsplătit cu O. Henry Memorial Award, premiu acordat celei mai bune nuvele de debut. Această primă reuşită îi facilitează semnarea unui contract cu editura Random House, care îi oferă şi un avans de 1500 de dolari pentru viitorul roman. Apărut în 1948 sub titlul Other voices, other rooms (Alte glasuri, alte încăperi), romanul se impune imediat ca best-seller, fiind recunoscut ca un eveniment pe piaţa cărţii şi în lumea literară.

Un scandal colateral avea să sprijine eficient nivelul remarcabil al vânzărilor: poza de pe coperta a patra a cărţii (foto dreapta) îl înfăţişează pe autor într-o postură considerată "şocantă". Unii cititori protestează la vederea fotografiei, declarându-se scandalizaţi de sugestia licenţioasă pe care aceasta o îngăduie. Poza face înconjurul Americii, reluată în cotidiane şi dezbătută în publicaţii mondene. Editura profită rapid şi trimite în librării afişe publicitare reproducând fotografia, pe care stă scris cu litere de-o şchioapă: "Acesta este Truman Capote". Abila manevră de marketing sporeşte rumoarea provocată de carte şi impune numele autorului acolo unde acesta îşi dorise întotdeauna să ajungă: în rândurile jet set-ului american, lumea de miraj şi strălucire a bogaţilor şi a celebrităţilor din domeniul literar, artistic sau monden. "Trebuia să am succes, şi trebuia să am succes devreme", declară el în 1978, rememorându-şi debutul. "Oamenii ca mine au ştiut mereu unde au vrut să ajungă. Mulţi îşi petrec jumătate din viaţă fără să ştie acest lucru. (...) Eu însă am ştiut întotdeauna că doresc să fiu scriitor şi că doresc să fiu bogat şi celebru."

[modifică] În jet set

Capote publică în anii următori o serie de nuvele, interviuri, articole şi însemnări de călătorie, cu predilecţie în The New Yorker. Acestea vor fi antologate în volumele A Tree of Night and Other Stories(1949), Local Color (1950) şi The Muses Are Heard (1956). Sunt anii libertăţii sale depline. Începe să câştige de pe urma scrisului, să cunoască numeroşi autori din întreaga lume, şi să călătorească mult peste ocean, cu precădere în Europa.

Prima colaborare cu studiourile de film de la Hollywood are loc în urma ecranizării piesei "The Grass Harp". Interesat de noua lume pe care o descoperă, va scrie, singur sau în colaborare, câteva scenarii de film, teatru sau musical. Homosexual, amator de petreceri şi amfitrion al unora dintre ele (celebrul "Black & White Ball", un bal mascat cu 500 de invitaţi îmbrăcaţi doar în alb şi negru, considerat "petrecerea secolului", este organizat de el), înconjurat de numeroşi admiratori şi prieteni, respectat şi temut pentru remarcile sale ascuţite şi adesea memorabile (este supranumit "mica teroare", "the tiny terror", aluzie la statura sa scundă), Truman Capote găseşte în atmosfera frivolă care înconjura lumea filmului din acei ani terenul ideal de inspiraţie şi manifestare pentru libertatea sa de creaţie.

Consacrarea deplină soseşte în 1958: Capote publică al doilea roman, iniţial considerat o nuvelă mai extinsă, Breakfast at Tiffany's. Aducându-i vânzări importante, ecranizat mai apoi, în 1961, cu Audrey Hepburn în rolul graţioasei eroine Holly Golightly, romanul îi aduce recunoaşterea deplină a criticii şi a publicului, transformându-l imediat într-o celebritate. Tot atunci va primi însă şi vestea de care se temuse tot timpul, aceea că mama sa s-a sinucis; artista minoră nu reuşise să intre în lumea ale cărei porţi se deschiseseră larg pentru el. Acest contrast îi dă prima idee de a scrie "Answered Prayers". Succesul îl ajută totuşi să suporte cu stoicism drama; scrie în continuare, călătoreşte, face proiecte. Scriitorul este filmat, premiat, invitat în saloane şi la evenimentele timpului, adulat de public şi recunoscut pe stradă. Un statut măgulitor care, în primă instanţă, nu îi displace deloc şi pe care de altfel şi-l dorise. Abia intrat în această lume pe care avea să o descrie, mai târziu, cu detaşare şi acrimonie, îi observă atent slăbiciunile, regulile nescrise şi protagoniştii.

[modifică] Punctul de cotitură: romanul In Cold Blood

În liniştea apartamentului său din Long Island, Truman Capote deschide într-o dimineaţă de noiembrie a anului 1959 ziarul New York Times, unde citeşte o scurtă relatare a unei crime sângeroase petrecute în Holcomb, Kansas: doi tineri jefuiesc casa unui fermier, ucigând până la urmă întreaga familie, pe acesta, soţia sa şi cei doi copii. Notiţa are un efect hipnotic. Violenţa şi absurditatea acelei crime, petrecută într-un orăşel îndepărtat din Sud, într-o comunitate liniştită şi conservatoare, captează interesul lui Capote. O roagă pe Harper Lee să-l însoţească imediat la faţa locului, pentru a cerceta împrejurările crimei şi a scrie un reportaj ca trimis al săptămânalului The New Yorker. Debutează astfel o poveste uimitoare, acoperind şase ani de cercetări exhaustive şi zeci de interviuri, culminând, după condamnarea şi executarea criminalilor, cu ceea ce avea să devină revelaţia scenei literare americane: apariţia romanului In Cold blood, carte inaugurând un gen literar nou, "romanul de non-ficţiune", în care "fiecare cuvânt este adevărat". Pe plan financiar, cartea este o lovitură şi îi aduce 2 milioane de dolari din vânzări; emoţional, însă, munca la această carte şi implicaţiile ei morale îl epuizează. Publicat mai întâi în foileton în The New Yorker, romanul apare în 1966 la editura Random House şi e considerat "cartea deceniului", aducându-i deplina recunoaştere internaţională.

În acelaşi timp, apariţia romanului marchează subtil o schimbare în viaţa autorului. După cum o arată biograful şi prietenul său Gerald Clarke, un Capote epuizat de munca de cercetare este nevoit să aştepte câţiva ani verdictul judiciar, condamnarea definitivă şi executarea criminalilor, "pentru a avea un final" al cărţii în care cei doi apar ca personaje. Ecranizată în filmele "Capote" (2005) şi "Infamous" (2006), această istorie a sfâşierii lăuntrice a autorului, prins el însuşi într-un conflict clasic dintre conştiinţă şi datorie, marchează punctul de cotitură din viaţa lui Truman Capote. În paralel, întreaga lume a celebrităţii, pe care o frecventase, cu personajele şi strălucirile ei, îşi pierde subit din importanţă. Obţinând tot ce-şi dorise să obţină, atât pe tărâmul literaturii cât şi pe cel al faimei, Capote începe să privească cu o luciditate sporită mecanismele lumii în care s-a afirmat, iluziile, căderile şi turpitudinile ei. Începe să experimenteze tot mai mult alcoolul şi drogurile uşoare la petrecerile faimoase ale timpului. Observă, ascultă, adună impresii şi anecdote, şi scrie mai ales, în secret, pregătindu-se de o înfruntare violentă cu lumea de care nu se vroia anexat: micul univers frivol şi exclusivist al celebrităţilor americane.

[modifică] Anii din urmă

Scriitorul este tradus şi reeditat masiv; în continuare, îi apare "The Dogs Bark" antologie de texte inedite sau reluate din publicaţii. Orice text cu semnătura sa este devorat de admiratori. Sunt anii în care Truman Capote e tot mai prezent în conştiinţa publicului. Participă la diverse talk-show-uri şi emisiuni de televiziune, este solicitat şi invitat peste tot, spune anecdote, lansează replici acide, face dezvăluiri, creează spectacol. Anunţă, mai ales, mereu că lucrează neobosit la o carte, un roman care va fi ceva cu totul diferit şi neaşteptat, dar al cărui conţinut înţelege să nu îl dezvăluie. Va fi un "roman proustian", ţine el să adauge. Nimeni nu bănuie despre ce ar putea fi vorba. Apariţia primelor fragmente declanşează, de aceea, o furtună devastatoare.

Apărute în revista Esquire, primele două fragmente din romanul anunţat "Answered Prayers" produc o explozie de atacuri violente împotriva sa. Se întâmplase inimaginabilul: toate personajele romanului, cu nume abia schimbate, sunt foarte uşor de recunoscut. Actori, regizori, mondeni, vedete, moştenitori ai unor familii, producători tv, editori, agenţi literari, filfizoni, bancheri, manechine, artiste, scriitori, amante, magnaţi ai timpului, cu toţii se recunosc, şocaţi, în personajele înfăţişate acolo, cu poveştile, cruzimile, secretele şi infidelităţile lor, în artificialitatea şi vidul lumii care-i înconjoară. Imediat, scriitorul este izolat total de scena publică. Nu mai este primit nicăieri, toate uşile i se închid în faţă. Prietenii îl părăsesc în marea lor majoritate, presa se declară dezgustată, criticii desfiinţează la unison cartea. Chiar prietenii vorbesc deschis de o sinucidere simbolică. Scriitorul se apără, explică, apoi renunţă: spusese adevărul despre o lume cinică şi artificială, care ameninţa să îl înghită. Prezent în numeroase show-uri de televiziune, cu câţiva prieteni fideli care i-au rămas alături, Capote îşi petrece ultimii ani continuând să scrie. Publică Music for Chameleons, splendid volum de proză scurtă care este primit cu răceală. Împreună cu prietena sa, actriţa Joanna Carson, se mută pe Coasta de Est, în Los Angeles, unde aceasta avea o proprietate. Reuşeşte să învingă dependenţa de droguri şi alcool, dar în cele din urmă inima sa cedează. Pe 25 august 1984, scriitorul se stinge în braţele prietenei sale. Avea 59 de ani. Stilist desăvârşit, cu o proză intimistă de o mare sensibilitate, tradus în zeci de ţări, socotit unul din cei mai mari scriitori ai vremii sale, Truman Capote a marcat istoria literară, opera şi viaţa sa suscitând şi astăzi un imens interes din partea publicului.

[modifică] Citate memorabile

• Nu-mi pasă ce se spune despre mine, atâta vreme cât e neadevărat. (I don't care what anybody says about me as long as it isn't true.)

• Celebritatea e bună la un singur lucru: ţi se încasează cecurile şi într-un oraş mic. (Fame is only good for one thing - they will cash your check in a small town.)

• A termina o carte e ca şi cum ai duce un copil în spatele casei şi l-ai împuşca. (Finishing a book is just like you took a child out in the back yard and shot it.)

• Viaţa este o piesă relativ bună, cu un act trei scris prost. (Life is a moderately good play with a badly written third act.)

• Ei bine, sunt cam de înălţimea unei carabine, şi tot pe-atâta de zgomotos. (Well, I'm about as tall as a shotgun, and just as noisy.)

• La televizor îmi place să vorbesc despre acele lucruri de care nu merită să scrii. (I like to talk on TV about those things that aren't worth writing about.)

• Tinerii cred că bătrânii sunt neghiobi; dar bătrânii ştiu că tinerii sunt neghiobi. (Young men think old men are fools; but old men know young men are fools.)

• Bunul gust e moartea artei. (Good taste is the death of art.)

• Mai multe lacrimi sunt vărsate în urma rugăciunilor care au fost îndeplinite, decât în urma celor care nu au fost. (More tears are shed for answered prayers than for unanswered ones. - Citat al Terezei de Avila, preluat ca titlu al cărţii Answered prayers.)

[modifică] Opera

• Other Voices, Other Rooms, roman, 1948

• A Tree of Night, nuvele, 1949

• Local Colour, impresii de călătorie, 1950

• The Grass Harp, nuvelă, 1951

• Breakfast at Tiffany's, roman, 1958

• The Muses are Heard, povestiri, 1956

• House of Flowers, scenariu de musical jucat pe Broadway, 1964

• In Cold Blood, roman, 1966

• The Thanksgiving Visitor, nuvelă, 1967

• The Dogs Bark, impresii de călătorie şi portrete, 1973

• Music for Chameleons, proze scurte, 1980

• Answered Prayers, roman rămas neterminat, publicat postum, în 1987

• Summer Crossing, roman abandonat în tinereţe, apărut în 2005

[modifică] Legături externe

• Documentar televizat despre Truman Capote
• Interviu audio cu Gerald Clarke, biograful lui Truman Capote
• Pagină omagială dedicată lui Truman Capote
• Editura românească unde au apărut o parte din cărţile sale.
• Articole publicate în New York Times despre Capote.
• Pagină dedicată romanului şi filmului "Breakfast at Tiffany's"
• filmul "Capote" (2005)