Vechiul Regat Egiptean
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Articol din seria Egiptul Antic
 |
|---|
| Egiptul Predinastic |
| Perioada protodinastică |
| Perioada Dinastică Timpurie |
| prima, a II-a dinastie |
| Vechiul Regat |
| III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a dinastie |
| Prima Perioadă Intermediară |
| a VII-a, a VIII-a, a IX-a a X-a |
| a XI-a dinastie (Doar Theba) |
| Regatul Mijlociu |
| a XI-a dinastie (întregul Egipt) |
| a XII-a a XIII-a, a XIV-a dinastie |
| A doua Perioadă Intermediară |
| a XV-a, a XVI-a, a XVII-a dinastie |
| Noul Regat |
| a XVIII-a, a XIX-a, a XX-a dinastie |
| A treia Perioadă Intermediară |
| a XXI-a , a XXII-a , a XXIII-a , XXIV-a , XXV-a dinastie |
| Perioada Târzie |
| a XXVI-a , a XXVII-a, a XXVIII-a |
| a XXIX-a , a XXX-a , a XXXI-a dinastie |
| Perioada Greco-Romană |
| Alexandru cel Mare | Dinastia Ptolemeică | Romană |
Egiptologii consideră Vechiul Regat ca începând cu a III-a dinastie, şi în jurul perioadei celei de a IV a dinastii, a început arta îmbălsămării.
[modifică] Îmbălsămarea, mumificarea şi pastrarea
Observaţie: a îmbălsăma şi a mumifica au în esenţă acelaşi înţeles. A îmbălsăma (din Latinescul in balsamum, însemnând a "pune în balsam," o mixtură de răşini aromatice) şi procesul de mumificare sunt foarte similare prin aceea că în ambele cazuri corpul era e anointed with ointments, uleiuri, şi răşine. Cuvântul mumie provine dintr-o interpretare greşită a procesului. Corpurile a căror îmbălsămare este de o calitate slabă (în special cele din Perioada Târzie) sunt de multe ori negre şi foarte strălucitoarea şi de aici s-a ajuns la părerea că acestea erau prezervate prin scufundarea lor în bitum, în Arabică bitum spunându-se mumiya.
Există multe medode moderne de pastrare a corpurilor(ex. criogenie), însă acestea nu erau la îndemâna egiptenilor în antichitate. Singura metodă cunoscută acestora era uscarea în nisip încins, însă această metodă lăsa corpul nu tocmai cu aparenţa dorită si destul de nepotrivit pentru scopul de a pastra suletul Ka, dealtfel nefiind portivit unui faraon. Nilul a oferit însă soluţia.
Nilul se revarsă anual, în lipsa acestui fenomen, Egiptul nu ar fi decât un deşert străbătut de un râu. Revărsările aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. In urma retragerii apelor rămân bălţi care in timp se evaporă lăsând în urma lor o substanţă cristalină numită natron (carbonat de sodiu cristalizat) care trage si absoarbe umezeala. În timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase si depuse intr-o solutie de natron(cca 3%).
Când cutia a fost deschisă tot ceea ce rămasese din corpul reginei nu era decât sludge. Primele incercari de mumificare au fost eşecuri totale ceea ce i-a determinat pe cei ce se ocupau de imbalsamare sa incerce in schimb pastrarea formei corpului. Ei au facut acest lucru prin infasurarea corpului in bandaje imbibate cu rasina. Dovadă a nivelului inalt la care acestia ajunsesera sta mumia unui muzicant al curtii (Waty) din timpul celei de a V a dinastii care păstrează inca detalii exraordinare ale feţei (riduri), bătaruri si alte elemente.
Procesul de îmbălsămare dura 70 zile. Câteva secole mai târziu a apărut o nouă tehnică de mumificare. Mai întâi imbălsămătorii spălau interiorul şi exteriorul corpului şi îl umpleau cu un tip special de vin şi cu mirodenii. Apoi scoteau toate organele interne extrăgând creierul, cu un cârlig, prin nas şi umpleau corpul cu o soluţie de sare de natron. Inima era lăsată in corp deoarece egiptenii credeau că aceasta este cea care păstra suletul (Ka).După toate acestea toate organele interne erau puse in vase acoperite ce urmau a fi ingropate impreuna cu corpul.
Corpul era apoi lasat la uscat 40 zile apoi era din nou spalat cu vin si amestecuri de mirodenii, dupa care se infasura in bandaje umede si uscat, acest proces asigurand ca corpul isi va pastra forma si marimea normale. Imbalsamatorii adaugau apui uleiuri aromate, parfumuri si bijuterii pe corp, dupa care acesta era pus in cosciug si ingropat.
[modifică] Piramidele
O serie de Piramide Egiptene au fost construite si unele abandonate inainte de a fi terminate. In jurul anului 2575 î.Hr., faraonul Khufu (alias. Cheops) sipa pus amprnta asupra peisajului. Pentru el a fost construita cea mai mare si mai faimoasa piramida Marea Piramidă. Privind la grupul de piramide din Giza nu pare a fi cea mai mare, aceasta deoarece cea cre pate cea mai inalta a fost construita pe un teren mai inalt dar este vu 10 metri mai scunda.
Un exemplu notabil este piramida turtita— de la aproximativ jumatate (ca inaltime) piramida are un unghi de inclinatie mai mare (54 fata de 43 la baza) aceasta datorandu-se faptului ca baza piramidei implicit tavanul camerei mortuare nu puteau suporta greutatea, prin modifivarea inclinatiei, sczand si greutatea, insa si asa a fost considerate prea nesigura pentru a gazdui corpul faraonului.Lui Khufu I se atribuie trimiterea de expeditii in Nubia pentru sclavi si alte lucruri de valoare. Este improbabil ca sclavii sa fi fost folositi la constructia piramidelor, numarul lor fiind mult prea mic; cea mai plauzibila varianta fiinf folosirea taranilor egipteni in perioada inundatiilor
In timpul inundatiilor Nilul crestea pana la nivelul desertului, acoperind in totalitate terenurile cultivabile. Astfel daca aveau de lucru la constructia piramidor sau altor cladiri, taranii isi puteau hranii familiile. Acest lucru ar explica si obtinerea si pastrarea stabilitatii tarii pentru sute de ani. Construirea de piramide a continuat penru o perioada indelungata, cunoscandu-se 80 de piramide, nu toate insa pastrandu-se pana in prezent.
Vechiul Regat a continuat cu dinastiile a V a si a VI a, ultimul faraon al celei din urma fiind Pepi II care se pare ca a condos timo de 94 ani, mai mult decat oricare alt monarh din istorie. Acesta avea 6 ani cand a asces la tron si 100 de ani cand a murit. Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcati de inficienta datorita varstei avansate a acestuia. Vechiul regat se incheie odata cu moartea acstuia. Egiptenii credeau că fiecare om are un corp fizic şi un 'ka' - forţa vieţii, care dăinuia şi după moarte. Ca şi în cazul unui om viu, acest ka trebuia întreţinut, avea nevoie de divertisment şi de uneltele meşteşugului său.Toate aceste articole erau deci plasate în mormânt. Esenţial era ca acest 'ka' să se reunifice cu corpul fizic, motiv pentru care cadavrele erau mumificate. Defunctul trebuia să se reîntâlnească cu acest 'ka' al său pentru a obţine viaţa veşnică după moarte. Cum însă corpul fizic nu putea călători din mormânt până în lumea de dincolo, această călătorie era întreprinsă de personalitatea defunctului, adică 'ba'.După ce 'ba' şi 'ka' se reunificau, porneau într-o călătorie finală spre cer, soare şi stele, unde defunctul învia din morţi ca 'akh' (spirit), dobândind viaţa veşnică.
Primul pas în procesul de mumificare era îndepărtarea organelor interne, printr-o incizie efectuată în partea laterală a corpului. Inima, considerată tronul inteligenţei şi forţa vieţii, era lăsată la locul său, dar creierul era scos prin nas, cu un cârlig special, şi aruncat. Restul organelor erau păstrate în vase canopice.
Cadavrul era împachetat, acoperit cu carbonat de sodiu cristalizat (un tip de sare) şi lăsat să se deshidrateze timp de 40 zile.
Corpul era apoi înfăşurat în bandaje îmbibate în răşină, carbonat de sodiu şi uleiuri aromate, iar toate orificiile corpului erau astupate. În final, corpul era acoperit cu răşini şi bandajat încă o dată, iar preoţii plasau diferite amulete între straturile de bandaje. Întregul proces, însoţit de rugăciuni şi descântece elaborate, dura aproximativ 70 zile, însă corpurile astfel prelucrate s-au conservat perfect timp de mii de ani.
