Velă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Velă (în engleză sail), denumită şi pânză, este mijlocul de propulsie al unui velier sau al unei ambarcaţiuni, constituit din mai multe fâşii de pânză rezistentă, numite ferţe, cusute între ele şi formând o suprafaţă asupra căreia acţionează vântul, ca forţă propulsivă.
Velele sunt întinse pe vergi şi straiuri într-un anumit aranjament, formând diferite tipuri de greement (în engleză rig). Totalitatea velelor unei nave formează velatura.
După formă, deosebim:
- a) Vele pătrate — de formă dreptunghiulară sau trapeioldală regulată
- b) Vele aurice — de formă trapezoidală neregulată numite si „rande" şi
- c) Vele latine — de formă triunghiulară în categoria cărora intră „focurile" şi „velastraiurile".
Părţile principale ale unei vele pătrate sînt următoarele:
- a) marginea de învergare (head of a sail) — adică latura superioară cu care vela se prinde (se înverghează) pe verga ce o susţine;
- b) marginile de cădere (leech of a sail) —adică marginile laterale;
- c) marginea de întinsură (foot of a sail) — adică latura inferioară de ale cărei colţuri se întinde şi se menţine vela în vânt.
Aceleaşi părţi principale au şi velele aurice, care de regulă sunt întinse în planul longitudinal al navei şi la care marginile laterale se numesc margine de cădere prova, respectiv margine de cădere pupa.
La o velă triunghiulară distingem:
- a) marginea de învergare situată totdeauna spre prova şi legată de strai, cu ajutorul unor inele metalice speciale numite „canistrele" (v. "Hank");
- b) marginea de cădere (latura dinspre pupa) şi
- c) marginea de întinsură (latura inferioară).
Toate laturile velelor sunt întărite cu o parâmă numită „grandee" care se coase de marginile „ei", iar în locurile expuse frecării şi unor solicitări mai mari, velele sunt dublate de fîşii de pânză din acelaşi material, numite „căptuşeli" şi „întărituri".
