Victor-Dan Zlătescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Judecătorul Victor-Dan Zlătescu

Victor-Dan Zlătescu (n. 25 octombrie 1933, Bucureşti; d. 5 noiembrie 2000, Bucureşti) este un jurist român, care a deţinut funcţia de judecător la Curtea Constituţională a României.

[modifică] Biografie

Victor-Dan Zlătescu s-a născut la data de 25 octombrie 1933 în oraşul Bucureşti. Era fiul cunoscutului avocat Dobre Zlătescu, care a îndeplinit funcţia de şef al Contenciosului General al Statului. În anul 1951 a absolvit Liceul Teoretic nr. 8 din Bucureşti, iar între anii 1951-1956 a urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit în anul 1956.

În anul 1952, Viorel Zlătescu a fost exclus din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM) şi din Facultatea de Drept, din cauza unor probleme la "dosar", fiind nevoit să lucreze pe Şantierul Dunăre-Marea Neagră, dar a fost reprimit la facultate, în anul următor, pentru că era şef de promoţie. După absolvirea facultăţii, în anul 1956, a intrat în avocatură, fiind numit stagiar la avocatul Adrian Dumitru-Dobrovici.

A profesat ca avocat până în anul 1962, în cadrul Colegiului de avocaţi din Bucureşti, după care a lucrat în Arbitrajul Ministerului Minelor şi Energiei Electrice, deţinând funcţia de consultant arbitral şef. În anul 1964, prin promovarea unui concurs, Viorel Zlătescu a fost transferat drept consultant ştiinţific la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române în sectorul de drept civil condus de Mihail Eliescu. Şi-a publicat rezultatele cercetărilor în cele două reviste ale Institutului - "Studii şi cercetări juridice" şi "Revue roumaine des sciences sociales. Série de sciences juridiques".

În anul 1967, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în drept la Facultatea de Drept din Bucureşti, cu teza "Contractele de furnizare a energiei electrice şi termice". Între anii 1967-1971, el a urmat şi cursurile Facultăţii internaţionale de drept comparat de la Strasbourg (Franţa), pe care le-a absolvit în anul 1971, obţinând Diploma superioară de drept comparat. În anul 1972 a susţinut examenele generale de doctorat în drept comparat.

În anul 1969, şi-a încheiat activitatea la Institutul de Cercetări Juridice şi după o scurtă trecere pe la Direcţia Juridică a Consiliului de Stat (1969-1972), în calitate de consultant de specialitate, Victor Dan Zlătescu a fost încadrat, în anul 1972, în abia reînfiinţatul Consiliu Legislativ (al doilea din istoria ţării, care a funcţionat în perioada 1971-1989), în funcţia de secretar ştiinţific.

În cadrul Consiliului Legislativ, a lucrat în funcţiile de consilier, adjunct de şef de secţie şi şeful Secţiei a II-a, în care au activat jurişti de prestigiu, precum Constantin Bejenaru, Artur Hilsenrad, Valer Dorneanu, Lucian Stângu, Olga Ionescu etc. După plecarea, în anul 1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea Consiliului Legislativ, Viorel Zlătescu a activat o scurtă perioadă de timp în calitate de locţiitor de preşedinte. A demisionat în mod voluntar din Consiliul Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocaţi Bucureşti, până în anul 1990.

Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiţie. În anul 1992, Victor-Dan Zlătescu a fost numit de către Camera Deputaţilor în demnitatea de judecător al Curţii Constituţionale a României pentru un mandat de şase ani, care a expirat în anul 1998. El a contribuit la punerea bazelor organizatorice şi funcţionale ale acestei instituţii, precum şi la crearea şi perfecţionarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi la sincronizarea practicii acesteia cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Începând din anul 1990, Victor Dan Zlătescu a predat în calitate de profesor universitar, cursurile de drept civil (partea generală), drept comparat, precum şi legistică formală. El şi-a început activitatea didactică în calitate de profesor universitar de drept privat la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. A mai predat şi la Facultăţile de Drept ale Universităţii Ecologice, Universităţii Athenaeum, Universităţii "Spiru Haret" şi Universităţii Româno - Americană. În anul 1998, a devenit profesor cu normă întreagă la Universitatea Ecologică - Facultatea de Drept.

El s-a numărat printre fondatorii Uniunii Juriştilor Democraţi din România, ocupând funcţia de vicepreşedinte. În cadrul Uniunii Juriştilor a înfiinţat Societatea română de drept comparat, al cărui preşedinte fondator a fost.

Victor-Dan Zlătescu a decedat la data de 5 noiembrie 2000 în Bucureşti, în urma unor afecţiuni cardiace.

[modifică] Lucrări publicate

Victor Dan Zlătescu este considerat fondatorul şcolii moderne de drept comparat în România. El a îndeplinit funcţia de secretar ştiinţific şi apoi de preşedinte al Societăţii române de drept comparat. În anul 1995, a fost ales ca membru asociat al Asociaţiei Internaţionale de Drept Comparat de la Paris. Victor-Dan Zlătescu este autorul mai multor lucrări de drept comparat, dintre care menţionăm următoarele:

"Tratat de drept civil", vol.I (Ed. Academiei, Bucureşti, 1967) - în colaborare;
"Garanţiile creditorului" (Ed. Academiei, Bucureşti, 1970);
"Cahiers de droit comparé. L'association internationale des étudiants en droit comparé" (Strasbourg, 1971);
"La reconnaissance et la mise en oeuvre des droits économiques et sociaux" (Bruxelles, CIDC, 1972);
"Studii şi cercetări demografice" (Buzău, 1974);
"Law and Population Growth in Romania" (Bucharest, UNFPA, 1974) - în colaborare;
"Reglementarea legală a organizării şi conducerii unităţilor socialiste de stat" (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974);
"Romanian Legislation on the Population Growth and its Demographic Effects" (Bucharest, UNFA, 1975) - în colaborare;
"Legislaţia şi perfecţionarea relaţiilor sociale" (Bucureşti, Editura Academiei, 1976) - în colaborare;
"Dreptul românesc contemporan - evoluţie şi perspective" (Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977) - în colaborare;
"Famiglia, diritto, mutamento sociale in Europa" (Milano, Edizioni di Comunità, 1979);
"Unitatea economică de stat şi personalitatea juridică" (Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979);
"Legislaţia autoconducerii şi autogestiunii întreprinderii" (Bucureşti, editată de Revista economică, 1980) - în colaborare;
"Geografie juridică contemporană: Introducere în teoria marilor sisteme de drept" (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981);
"Legal Aspects of Joint Ventures in Eastern Europe" (Deventer, Editura Kluwer, 1981) - în colaborare;
"Instituţii de drept privat. Curs" (Bucureşti, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, 1991);
"Teoria marilor sisteme contemporane de drept. Curs" (Bucureşti, Universitatea Athenaeum, 1992);
"Politică familială şi dreptul la planificarea familiei" (Bucureşti, Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului, 1992);
"Panorama marilor sisteme contemporane de drept" (Bucureşti, Editura Continent XXI, 1994);
"Drepturile omului în acţiune = Human rights in action" (Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1994) - în colaborare cu Irina Moroianu Zlătescu;
"Lecţii de drept civil" (Ed. Fundaţiei "România de Mâine", Bucureşti, 1995);
"Introducere în legistica formală" (Bucureşti, Editura Rompit, 1995);
"Introducere în legistica formală: tehnica legislativă" (Bucureşti, Editura Oscar Print, 1996);
"Repere pentru o filosofie a drepturilor omului" (Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1996) - în colaborare cu Irina Moroianu Zlătescu;
"Drept privat comparat: teoria generală a comparaţiei drepturilor. Geografia juridică" (Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997);
"Curtea Constituţională a României" (Bucureşti, Editura Regiei Autonome "Monitorul Oficial", 1998);
"Les droits de l'homme. Dimension spirituelle et action civique" (Bucureşti, Institutul Român pentru Drepturile Omului, AIF, 2000) - în colaborare;
"Tratat elementar de drept civil român. Teoria generală", vol.I (Bucureşti, Casa Editorială Calistrat Hogaş, 2000).

Victor-Dan Zlătescu a deţinut şi alte funcţii în diverse asociaţii juridice, cum ar fi: membru în Consiliul General şi preşedinte al Secţiei de dreptul familiei al Uniunii Internaţionale a Organismelor familiale (Paris); membru al Societăţii franceze de legislaţie comparată – (1981, Paris); vicepreşedinte al Asociaţiei studenţilor şi foştilor studenţi în drept comparat (Strasbourg, 1972-1980); membru al Asociaţiei de Drept Internaţional - ILA (Londra); membru al Comisiei de demografie a Academiei Române (1990); preşedinte fondator al Asociaţiei pentru Naţiunile Unite din România (ANUROM) (1991); preşedinte al Asociaţiei Române pentru Drepturile Omului; membru al Consiliului General al Institutului Român pentru Drepturile Omului (1991); preşedinte şi fondator al asociaţiei "Family Forum" (1992); membru al Comitato Permanente Internazionale per attuazione del Decenio per l'Educazione ai Diretti Umani - IPU, (Roma, 1994); membru al Paneurope Swiss.