Vidin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vidin (cunoscut şi sub numele Diiu, în bulgară Видин Vidin) este un oraş pe malul sudic al Dunării, în nord-vestul Bulgariei. Se află în apropiere de graniţele cu Serbia şi România, şi este de asemenea centrul administrativ al Regiunii Vidin.
Cuprins |
[modifică] Geografia şi populaţia
Vidin este cel mai important port la Dunăre din vestul Bulgariei, aflat pe una dintre cele mai sudice secţiuni a fluviului. Un complex de feribot, legând Vidin de Calafat pe malul celălalt al fluviului, se află la 2 km de oraş. Complexul urmează să fie înlocuit cu un pod peste Dunăre.
Vidin este al 19-lea oraş din Bulgaria după populaţie, dar, de la cel de-al doilea război mondial, au apărut importante probleme demografice în zonă.
[modifică] Istorie
Vidin a apărut pe locul unei aşezări celtice cunoscută sub numele de Dunonia, unde a fost apoi construit un oraş fortificat roman numit Bononia. Oraşul s-a dezvoltat apoi, devenind unul dintre cele mai importante centre ale provinciei Moesia Superior, pe teritoriul Bulgariei de nord-vest şi Serbiei de est de astăzi. Stăpânirea romană a luat sfârşit în anul 46 d.Hr.
Când slavii s-au aşezat în zonă, au dat numele oraşului Badin sau Bdin, de unde provine numele modern al acestuia.
Principalul punct de atracţie al Vidinului, fortăreaţa Baba Vida, a fost construită în perioada dintre secolele al X-lea şi al XIV-lea.
În 1356, ţarul bulgar, Ivan Alexandru a izolat Vidinul de monarhia bulgară, şi l-a numit pe fiul său, Ivan Stratsimir (1356-1396), conducător absolut al noului Ţarat de Vidin. În 1365, Ţaratul de Vidin a fost ocupat de cruciaţii maghiari. În timpul stăpânirii maghiare, oraşul a fost cunoscut sub numele de Bodony, dar ocupaţia a durat puţin timp, maghiarii fiind alungaţi de Vlaicu Vodă, vărul şi cumnatul Ţarului, care a ocupat Vidinul şi a negociat cu maghiarii revenirea pe tron a lui Ioan Stratsimir. În 1393 întreaga Bulgarie, împreună cu regiunea înconjurătoare, a fost ocupată de Imperiul Otoman. Acest lucru a însemnat sfârşitul imperiului medieval bulgar, iar Vidin a devenit singura regiune controlată de populaţia româna băştinaşă şi nu de turcii invadatori. Otomanii au cucerit apoi şi despotatele Dobrogei, Prilep şi Velbazhd. Independenţa Vidinului nu a fost de lungă durată. În 1396, Stratsimir a trimis soldaţi pentru a lupta împotriva otomanilor. În urma înfrângerii în faţa acestora la Nicopole, Vidin a căzut în cele din urmă în mâinile otomanilor conduşi de Baiazid I, ca pedeapsă pentru rolul lor în desfăşurarea ostilităţilor. La vest de Timoc, Constantin al II-lea, fiul lui Ioan Stratsimir şi al Anei, îşi păstrează stăpânirea până la moartea sa survenită în anul 1422, fiind sprijinit de Mircea cel Batrân. L-a ajutat pe vărul său Frujin (fiul lui Ivan Şişman) în răscoala împotriva Imperiului Otoman.
La câţiva kilometri de Vidin se află ruinele unei mănăstiri săpate în stâncă de pe vremea lui Stratsimir şi a ţarinei Ana. La poiana Albotina, aflată la poalele stâncilor, se întâlnesc românii din satele din judeţul Vidin în fiecare an, în ziua de Paşte, venind unii de la zeci de kilometri!
[modifică] Monumente
Vidin are două fortăreţe medievale bine păstrate, Baba Vida şi Kaleto, precum şi multe biserci ortodoxe vechi, cum ar fi Sf. Pantelimon, Sf. Petka, Sf. mare mucenic Dimitrie, Sfânta Parascheva,biserica îngropată, ctitorie a lui Matei Basarab (toate datând din secolul al XVII-lea), o sinagogă evreiască (1894), o moschee şi o bibliotecă a lui Osman Pazvantoglu, o secţie de poliţie tucească (secolul al XVIII-lea).
