Viză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Viza (din latinescul carta visa, lit. "document văzut") este un document eliberat de un stat unui individ, prin care acel stat îi permite individului accesul pe teritoriul său şi şederea pe o anumită perioadă de timp, în anumite scopuri. Majoritatea statelor solicită cetăţenilor străini posesiunea unei vize pentru a intra pe teritoriul lor, deşi există câteva programe de scutire a vizelor. De obicei, vizele sunt aplicate pe paşaportul beneficiarului.
Sistemul de acordare a vizelor între două ţări funcţionează în general pe bază de reciprocitate; dacă cetăţenii unui stat A au nevoie de viză pentru a intra în statul B, analog, ceţăţenii statului B vor avea nevoie de viză pentru a intra în primul stat.
[modifică] Viză de intrare
Viza de intrare este o autorizaţie care permite beneficiarului să intre în ţara/ţările pentru care aceasta are aplicabilitate. Acest document este o formalitate care permite guvernelor să controleze tranzitul de străini şi este de două tipuri:
- viză pentru paşaport, care permite accesul într-o ţară pentru o vizită de durată limitată
- viză pentru imigranţi, care reprezintă un permis de şedere permanentă într-o anumită ţară; acest tip de vize necesită indeplinirea mai multor cerinţe şi sunt mult mai greu de obţinut
[modifică] Viză de ieşire
Viza de ieşire este un document solicitat de unele state cetăţenilor lor, atunci când aceştia călătoresc peste hotare. Aceste vize sunt impuse de autorităţile ţărilor în care condiţiile politice, sociale şi/sau economice sunt defavorabile, pentru a controla exodul populaţiei naţionale. În istorie, au apărut astfel de cazuri în Italia fascistă (1922-1943) şi Germania nazistă (1933-1945), dar există şi în prezent ţări care practică regimul de vize de ieşire, precum Cuba şi China.
