William Totok
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
William Totok (n. 21 aprilie 1951, Comloşu Mare) este un poet, prozator si eseist german. Trăieşte la Berlin (din 1987). Cofondator al Grupului de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat) (1972-1975), deţinut pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste (1975-1976). A publicat numeroase studii şi eseuri istorice, literare şi politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici şi recenzii în mass-media din ţară şi străinătate.
[modifică] Câteva titluri de volume
Poezii:
- "Die Vergesellschaftung der Gefühle" (Socializarea sentimentelor) (Bucureşti, 1980);
- "Freundliche Fremdheit" (Politeţe rezervată) (Timişoara, 1984);
- "Das prompte Eingreifen des Fallmeisters beim Versuch eines Hundes sich eigenmächtig auf die Hinterbeine zu stellen" (Intervenţia promptă a hingherului la încercarea unui cîine de a se ridica în două picioare) (Mainz, 1987);
- "Eiszeit" (Timp îngheţat) (Berlin-Ost, 1987);
Eseuri, studii, publicistică:
- "Aprecieri neretuşate. Eseuri, articole şi interviuri 1987-1994", (Iaşi 1994);
- Marcel Pauker: "Ein Lebenslauf. Jüdisches Schicksal in Rumänien 1896-1938. Mit einer Dokumentation zu Ana Pauker", (ed. William Totok/Erhard Roy Wiehn), [Marcel Pauker. O biografie.], (Konstanz, 1999);
- "Der revisionistische Diskurs" [Discursul revizionist], (ed. Erhard Roy Wiehn), (Konstanz, 2000);
- "Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri", (Iaşi, 2001).
- Coautor al "Raportului final" redactat de Comisia Internaţională pentru studierea Holocaustului în România (Iaşi 2005).
Colaborări la numeroase antologii şi volume colective:
- „Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeţi germani din România“, (Bucureşti ,1982)
- "Punktzeit. Deutschsprachige Lyrik der achtziger Jahre" (Timp punctat. Lirică germană a anilor 80), (ed. Michael Braun/Hans Thill ), (Heidelberg, 1987);
- "Was sind das für Zeiten. Deutschsprachige Gedichte der achtziger Jahre", (ed. Hans Bender), (München 1988);
- "Nachruf auf die rumäniendeutsche Literatur", (Necrolog pentru literatura germană din România), (ed. Wilhelms Solms), (Marburg, 1990);
- "Der Sturz des Tyrannen. Rumänien und das Ende einer Diktatur"; (Prăbuşirea tiranului. România şi sfîrşitul unei dictaturi), (ed. Richard Wagner/Helmuth Frauendorfer), (Reinbek bei Hamburg, 1990);
- "Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien. Texte der Aktionsgruppe Banat“, (Un pronume a fost arestat. Textele Grupului de Acţiune Banat), (ed. Ernest Wichner), (Frankfurt am Main, 1992);
- "In der Sprache der Mörder. Eine Literatur aus Czernowitz, Bukowina" (În limba ucigaşilor. Literatura din Cernăuţi/Bucovina), (ed. Herbert Wiesner/Ernest Wichner), (Berlin, 1993);
- "Dosar Mihail Sebastian" (ed. Iordan Chimet), (Bucureşti, 2001);
- „Der vergessene stalinistische Schauprozess gegen die `Spione des Vatikans´ in Rumänien 1951“, (Procesul stalinist uitat împotriva „spionilor Vaticanului“ în România, 1951), în: „Jahrbuch für Historische Kommunismusforschung 2005“, (ed. Hermann Weber, Ulrich Mählert, Bernhard H. Bayerlein ş.a.), (Berlin, 2005);
Este coeditor al revistei bianuale pentru istorie, literatură şi politică sudesteuropeană, "Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik".
[modifică] Opinii critice asupra operei autorului
Eduard Schneider (în: Neue Banater Zeitung), Helmut Britz (în: Neuer Weg), Peter Motzan (în: Die rumäniendeutsche Lyrik nach 1944. Problemaufriss und historischer Überblik, Dacia Verlag, Cluj-Napoca, 1980), Hellmuth Seiler (în: Neuer Weg), Widmar Pohl (în: Dichter für die Freiheit. Von der subversiven Kraft der Literatur in Osteuropa, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1993), Thomas Krause (în: Die Fremde rast durchs Gehirn, das Nichts..., Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 1998), René Kegelmann (în: „An den Grenzen des Nichts, diese Sprache“. Zur Situation der rumäniendeutschen Literatur der achtziger Jahre in der Bundesrepublik Deutschland, Aisthesis Verlag, Bielefeld, 1995), Urs Alemann (în: Basler Zeitung), Wolfgang Schuller (în: Frankfurter Allgemeine Zeitung), Matthias Messmer (în: Neue Zürcher Zeitung), Henriette Schröder (în: Süddeutsche Zeitung), Gabriel Andreescu (în: Observator Cultural), Gabriel Kohn (în: Orizont), Mircea Iorgulescu ( în: revista „22“), Marta Petreu (în: Apostrof) Victor Neumann (în: Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gîndirii politice în europa Est-Centrală, Editura Polirom, Iaşi, 2001), Diana Schuster (în: Die Banater Autorengruppe: Selbstdarstellung und Rezeption in Rumänien und Deutschland, Hartung-Gorre Verlag, Konstanz 2004), Ion Bogdan Lefter (în: Puzzle cu „noul val“. Addenda la falsul tratat de poezie Flashback 1985, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005) etc.
“În scrisul şi în stilul direct al lui William Totok trei sînt constantele "mesajului" lor: O neobosită obsesie de a vedea cu agerimea ochiului şi a arăta cu degetul indignării orice formă de totalitarism, de orice culoare, de ieri şi de azi. Un cult critic - acceptaţi vă rog acest paradox al "cultului critic" - al democraţiei, cel pe care îl au unii oameni, unii dintre noi care am venit în democraţie mult după ce deveniserăm maturi în absenţa ei. Democraţia are fireşte cusururi, ca orice act omenesc, dar nu există nici o altă formă valabilă de a le corecta decît cele ce rezultă din chiar principiile ce o statutează. Un neabătut simţ al apărării minorităţilor de presiunea sau abuzul sau prostia majorităţilor - minorităţi de orice fel - stând mereu sub pericolul acelui sentiment al prea-siguranţei de sine pe care îl are majoritatea, şi la bine şi la rău. Trebuiesc multe secole de civilizaţie pentru majoritarul să devină apt de a asculta glasul minoritarului - şi nu numai de civilizaţie.” Gelu Ionescu (din: “Prefaţa” la volumul “Aprecieri neretuşate”, Iaşi, 1994)
„Cea mai importantă tendinţă şi singura cu adevărat nouă în literatura germanilor din România în această perioadă o reprezintă ‘subiectivitatea angajată’ (Walter Fromm). Promotorii acestei tendinţe au fost în parte acei tineri autori (Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, chiar Rolf Bossert etc.) care la sfîrşitul anilor şaizeci şi la începutul anilor şaptezeci s-au afirmat (prin apariţii comune în revista Neue Literatur) ca fenomen de grup, primind eticheta ‘Grupul de Acţiune Banat’. Această etichetă s-a transformat curînd în nume de marcă şi a fost acceptată de ei înşişi ca atare. (...) Locul angajamentului general-abstract, deşi bine intenţionat, care miza pe complicitatea cititorului, a fost luat de observaţia exactă, îndreptată asupra detaliilor vieţii de zi cu zi; în locul lui ‘noi’ a trecut individul, în locul gîndirii în sisteme şi teoreme - propria subiectivitate ca filtru al realităţii receptate, iar locul poeziei scurte spirituale şi deseori chiar aforistice l-a ocupat poemul narativ-descriptiv şi reflexiv.” Emmerich Reichrath (în: „Reflexe II”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994)
Cf. Ion Bogdan Lefter (coordonator): Scriitori români din anii `80-’90. Dicţionar bio-bibliografic, Volumul III, P-Z, Editura Paralela 45, Piteşti-Bucureşti-Braşov-Cluj-Napoca, 2001, pp. 228-230.