AC/DC
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
||
|---|---|---|
 De la stânga la dreapta: Malcolm Young, Phil Rudd, Angus Young, Cliff Williams şi Brian Johnson
|
||
| Informaţii generale | ||
| Origine | Sydney,  Australia |
|
| Gen muzical | Hard rock | |
| Ani de activitate | 1973 - prezent | |
| Case de discuri | Albert, Atlantic, EMI | |
| Website | ACDCRocks.com | |
| Membri | ||
| Angus Young (chitară solo) Malcolm Young (chitară ritmică) Brian Johnson (voce) Cliff Williams (bas) Phil Rudd (baterie) |
||
| Foşti membri | ||
| Bon Scott (decedat) Dave Evans Mark Evans Chris Slade Simon Wright |
||
AC/DC este o formaţie de hard rock înfiinţată în Sydney, Australia, în 1973 de către fraţii Angus şi Malcolm Young.
Deşi grupul e considerat a fi unul dintre pionierii muzicii hard rock şi heavy metal, împreună cu alte formaţii precum Led Zeppelin, Deep Purple sau Black Sabbath, membrii AC/DC tot timpul s-au referit la muzica lor ca fiind "rock 'n' roll". Formaţia a acceptat şi titlul de trupă hard rock, fiind desemnaţi numărul 4 în Topul 100 VH1 al celor mai mari artişti de Hard Rock[1].
Cuprins |
[modifică] Istorie
Născuţi în Scoţia, fraţii George, Malcolm şi Angus Young se stabilesc în Sydney, Australia, în 1963. George învaţă să cânte la chitară şi formează una dintre cele mai de succes formaţii din Australia anilor 1960 - The Easybeats. Văzând succesul fratelui său mai mare, Malcolm Young pune bazele unei formaţii rock în noiembrie 1973. În trupă se mai aflau Colin Burgess la baterie şi Larry Van Kriedt la bas, iar în urma unui anunţ publicat în ziar este cooptat solistul vocal Dave Evans.
Observând talentul fratelui său mai mic, Malcolm îl alege drept chitarist principal pe Angus. O lună mai târziu formaţia este botezată AC/DC după inscripţiile pe o maşină de cusut a sorei celor doi fraţi Young, Margret. Angus fiind încă la şcoală, Margret îi sugerează să poarte uniforma sa şcolară pe scenă, ceea ce intre timp a devenit marca sa.
Primul concert AC/DC este susţinul cu ocazia Anului Nou în clubul "The Chequers" din Sydney. Prima înregistrare AC/DC este single-ul "Can I Sit Next To You Girl/Rockin' In The Parlour", în februarie 1974. Cu această ocazie apar ca producători, pentru prima oară George Young şi Harry Vanda, ce vor produce toate albumele AC/DC până în 1979.
[modifică] Era Bon Scott
Cum fraţii Young devin nemulţumiţi de Dave Evans pe care nu îl considerau potrivit formaţiei, Ronald Belford "Bon" Scott, şoferul formaţiei devine noul solist pentru AC/DC.
Pe 17 februarie 1975 este lansat primul album "High Voltage", destinat numai pentru Australia. După multe schimbări în trupă, componenţa se stabilizează prin aducerea lui Mark Evans la bas şi Phil Rudd la baterie.
Trupa are un program încarcat de concerte, dar se găseşte timp pentru a compune şi înregistra albumul "T.N.T." care este lansat numai în Australia şi Noua Zeelanda. În 1976 AC/DC semnează un contract internaţional cu Atlantic Records. La sfârşitul lui martie începe primul turneu european, iar în mai apare discul "High Voltage" (versiune internaţională), pe care figurează materiale de pe primele două albume scoase în Australia. În acelasi an este lansat şi albumul "Dirty Deeds Done Dirt Cheap" în versiune numai pentru Australia şi versiune internaţională.
În martie 1977 este lansată versiunea pentru Australia a albumului "Let There Be Rock". Acesta le oferă şansa să cânte în deschiderea celor de la Black Sabbath. Dar, pe timpul turneului are loc o dispută între Malcolm şi Geezer Butler, basistul Black Sabbath. Malcolm îl loveşte pe Geezer, iar acesta răspunde cu cuţitul. În urma acestei dispute, AC/DC este abandonat ca deschidere pentru Sabbath.
Evans intră în conflict cu Angus Young şi este concediat, în locul lui fiind adus Cliff Williams. "Let There Be Rock" este lansat internaţional şi Cliff debuteză cu ocazia concertului de la Lifesavers, din Sydney. În turneul de promovare, trupa concerteaza în SUA şi Europa.
Din februarie până în martie 1978 se înregistrează noul album "Powerage", iar lansarea are loc în aprilie, ocazie cu care trupa susţine un concert la Apollo (Glasgow) care este înregistrat şi inclus pe albumul live "If You Want Blood You've Got It". Pentru promotia albumului trupa efectuează un turneu britanic cu 26 de concerte, şi unul american cu în jur de 100 de concerte, alaturi de Alice Cooper, Aerosmith, Rainbow, Scorpions, UFO, Journey şi Savoy Brown. În cateva luni formaţia vinde peste 250.000 de discuri, numai în America.
Pentru prima data AC/DC lucrează cu un alt producator, Robert John "Mutt" Lange cu care înregistrează cel de-al saselea album, "Highway to Hell", ce avea să fie şi ultimul cu Bon Scott la voce. Acesta a fost înregistrat în studioul Roundhouse din Londra, în martie-aprilie, 1979. Albumul devine cel mai bine vândut al formaţiei de până atunci, iar AC/DC cântă cu sălile pline.
Pe 19 februarie 1980 Bon Scott îi face o vizită tour managerului Ian Jeffery pentru a lua masa împreună, iar seara pleacă la clubul Music Machine. Dupa închiderea clubului, Bon pleacă alături de un prieten al său, Alisdair Kinnear. Bon, fiind în stare de ebrietate leşină în masina lui Kinnear, care îl lasă acolo. Dimineata următoare, observând că Bon şi-a pierdut cunoştinţa, Kinnear il duce la spitalul King's College, dar prea tarziu. În urma autopsiei medicii au declarat că moartea sa a survenit în urma abuzului de alcool ("Acute alcohol poisoning"). Bon Scott avea 33 de ani.
Dupa moartea lui Bon, grupul se gândea dacă să continue fără el sau să renunţe. Până la urmă fraţii Young hotărăsc că Bon ar fi dorit ca AC/DC să meargă mai departe şi fără el. Trupa începe căutarea unui nou vocalist, iar pe lista candidatilor se aflau, printre alţii: Stevie Wright (Easybeasts), Terry Slesser (Back Street Crawler), Buzz Shearman (Moxy) şi ultimul pe listă Brian Johnson (Geordie). Brian cântă doar două piese la audiţie ("Whole Lotta Rosie" şi "Nutbush City Limits" a lui Tina Turner) şi după câteva zile este numit noul vocalist AC/DC.
[modifică] Era Brian Johnson
Trupa începe înregistrarea albumului "Back in Black" cu producătorul Robert John "Mutt" Lange. Deşi lucrul la album începuse înainte de moartea lui Bon, trupa decide să refacă albumul de la început, incluzând şi versurile lui Brian Johnson. "Back in Black" este lansat în iulie 1980 şi în câteva săptamini ajunge numărul unu în topurile britanice, numărul patru în U.S.A. şi pe locul doi în Australia. Având câteva dintre cele mai mari hituri ale trupei, precum "Hells Bells", "You Shook Me All Night Long," sau piesa de titlu, "Back in Black" devine cel mai popular album AC/DC, ajungând pe locul 2 în topul celor mai bine vândute albume.[2]
[modifică] Numele
Fraţii Angus şi Malcolm Young au susţinut că ideea pentru numele trupei le-a venit văzând inscripţia "AC/DC" pe o maşină de cusut a surorii lor, Margaret Young. "AC/DC" este o abreviere de la "Curent Alternativ/Curent Continuu" ("Alternating Current/Direct Current") care apare de obicei pe transformatoarele redresoare din curent alternativ in curent continuu. Fraţilor le-a plăcut felul în care acest nume simbolizează energia muzicii şi a spectacolelor formaţiei.[3]
[modifică] Discografie
[modifică] Albume de studio
- High Voltage (1975 - versiune Australia)
- T.N.T. (1975 - versiune Australia)
- High Voltage (1976)
- Dirty Deeds Done Dirt Cheap (1976 - versiune Australia)
- Dirty Deeds Done Dirt Cheap (1976)
- Let There Be Rock (1977 - versiune Australia)
- Let There Be Rock (1977)
- Powerage (1978)
- Highway To Hell (1979)
- Back in Black (1980)
- For Those About to Rock (1981)
- Flick of the Switch (1983)
- Fly on the Wall (1985)
- Who Made Who (1986)
- Blow Up Your Video (1988)
- The Razor's Edge (1990)
- Ballbreaker (1995)
- Volts (1997)
- Stiff Upper Lip (2000)
[modifică] Albume Live
- If You Want Blood You've Got It (1978)
- Live at Donington (1991)
- Live (1992)
- Live: 2 CD Collector's Edition (1992)
- Live from the Atlantic Studios (1997)
- Let There Be Rock: The Movie (1997)
- Stiff Upper Lip-Live Video' (2003)
[modifică] Componenţă
[modifică] Membrii Actuali
- Angus Young — chitară solo
- Malcolm Young — chitară ritmică
- Brian Johnson — voce
- Cliff Williams — bas
- Phil Rudd — baterie
[modifică] Foşti Membri
- Bon Scott - voce (1974 - 1980)
- Dave Evans - voce (1973 - 1974)
- Mark Evans - bas (1975-1977)
- Chris Slade - baterie (1989 - 1994)
- Simon Wright - baterie (1983 -1989)
[modifică] Legături externe
[modifică] Note
- ↑ 100 Greatest artists of hard rock. Vh1.com.
- ↑ Global All-Time Top 20 Albums EveryHit.co.uk
- ↑ Biografie AC/DC. Classicrock.About.com.
