Antologia ruşinii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

"Antologia ruşinii" a fost o rubrică redactată de Virgil Ierunca în publicaţii apărute în exil, în care erau daţi la iveală scriitori din România aserviţi regimului comunist, în special prin producţii "literare" dedicate lui Nicolae Ceauşescu şi Elenei Ceauşescu. Chiar şi personalităţi de seamă, a căror operă face cinste culturii româneşti, nu au rezistat tentaţiei de a-şi exprima ataşamentul faţă de Partidul Comunist Român şi conducătorii lui, admiraţia şi dragostea nemărginită faţă de Uniunea Sovietică, în forme care depăşeau de cele mai multe ori decenţa elementară, pentru a beneficia de privilegiile ce rezultau din aceasta.

Lista "Antologiei ruşinii" este deschisă imediat după înscăunarea la putere în 1945 a partidului comunist, prin ciclul de impresii din URSS ale lui Mihail Sadoveanu, intitulate "Lumina vine de la Răsărit!", continuată cu articolul lui Sorin Toma "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei" publicat în trei numere consecutive din ianuarie 1948 ale ziarului Scînteia, menit să anuleze numele lui Tudor Arghezi din istoria literaturii române, cu alocuţiunea "autocritică" a lui George Călinescu din 1950 în Academia Republicii Populare Române, omagiind persoana lui A. Toma, poet obscur, ajuns în 1948 membru al Academiei, în timp ce Tudor Arghezi sau Vasile Voiculescu erau interzişi, iar Nichifor Crainic, Constant Tonegaru, Ion Caraion şi mulţi alţii erau întemniţaţi, cu elogiul adus în 1949 de preşedintele Academiei Traian Săvulescu sculptoriţei sovietice Vera Muhina, "în timp ce arta lui Brâncuşi agonizează şi se destramă în distincţiunea câtorva snobi", cu piesa de teatru "Ziua cea Mare" de Maria Banuş (1950) despre viaţa "luminoasă" a ţăranilor în satul colectivizat, cu definiţia dată poetului realist socialist de către Mihai Beniuc, pe atunci (1951) preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România: "Acesta trebuie să fie un filosof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului..., spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin şi Stalin..., un activist în slujba construirii socialismului...", şi cu poezia aceluiaşi, intitulată "Cântec pentru Tovarăşul Gheorghiu-Dej" (1951), cu romanele lui Petru Dumitriu, "Drum fără pulbere" şi "Pasărea furtunii", în care autorul se entuziasmează de realizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră, sinistru lagăr de exterminare, şi cu multe alte exemple.

În cele ce urmează câteva extrase din "Antologia ruşinii", referitoare la perioada "Secolului Ceauşescu" (Horia Lovinescu, 1973):

• Zoe Dumitrescu Buşulenga, cu prilejul alegerii lui Nicolae Ceauşescu ca preşedinte de onoare al Academiei Republicii Socialiste România:

"Trăim un al doilea secol al lui Pericle!"

• Virgil Carianopol, "Omagiu" (lui Ceauşescu), 1979:

"Prin noi,poeţii, tot poporul nostru
Care vă ştie somnul nedormit
Pentru această Patrie de aur
Vă vrea un drum de viaţă fericit."

• Eugen Barbu, în volumul "Buchet de purpură şi soare. Flori alese din creaţia închinată tovarăşei Elena Ceauşescu", (1988):

"Înalta Doamnă a Ţării!"

• Corneliu Vadim Tudor, "Urări de iarnă" (1980):

"Şi pentru astea, deci, l-am ales noi iară
pe Ceauşescu-al nostru, iubit conducător,
pentru a fi puternici, stăpâni la noi în ţară,
spre a zidi sub soare un falnic viitor.
Şi-alăturea de dânsul, tovarăş şi soţie
se află-n cinstea ţării un chip frumos şi blând,
ea azi întruchipează nobleţea pururi vie
a marilor românce născute pe pământ."

• Virgil Teodorescu, "Cu glasul ţării, La Mulţi Ani!", cu prilejul zilei de naştere a Elenei Ceauşescu, Scînteia, 7 ianuarie 1984:

"Figura-i luminată de ochi ce văd departe,
Un dar frumos al harnicei naturi
Şi blânda energie ivită-n trăsături
e un model perpetuu pentru arte."

• Bokor Katalin, "Omagiu" (1982), Scînteia, 7 ianuarie 1982:

"Sunteţi un erou al acestei ţări
...iar eroii muncii
Aduc pacea în lume; de-aceea
Sunt frumoşi ca luna mai
Sunt buni ca razele soarelui
Şi puternici ca uriaşii.
Sunteţi un erou al acestei ţări
Un erou al muncii."

• Dumitru Ion Dincă, "Cântec eroinelor", în volumul "Din fiecare inimă a ţării. Omagiu tovarăşei Elena Ceauşescu", (1983):

Cu grija femeii românce pentru prunc, pentru casă şi ţară
Elena Ceauşescu, revoluţionar încercat
împătimită de aerul tare-al dreptăţii
ne-a redat nouă, tinerilor de astăzi
demnitatea deplină."

• Victor Tulbure, "Luminoasa Ţării Eroină", în volumul "Buchet de purpură şi soare. Flori alese din creaţia închinată tovarăşei Elena Ceauşescu", (1988):

"Cosînzeana
cu-albaştrii ochii ei ca Voroneţul,
Ca Ana lui Manole-ntr-o baladă
tu urci sub nimbul jertfelor supreme,
Îţi creşti ca muma lui Ştefan
copiii, însă, neînduplecată,
pe cel întors cu fruntea aplecată
din bătălii nu-l laşi să intre-n casă (...)
Iar azi, cînd pe o dreaptă temelie
se înalţă viitorul tău ferice,
te-arăţi în cea mai scumpă dintre fiice,
întruchipată dulce Românie.
Noi o numim cu dragoste adâncă
pe drumul tău ce-n glorie cutează:
Elena Ceauşescu! O vitează!
şi neînfricată comunistă! O româncă."

[modifică] Legături externe

• Cristina Olteanu: "Cultul Elenei Ceauşescu în anii '80"

• Ion P. Tatomirescu: "Ocluziunea proletcultistă în poezia română"