Auguste Rodin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bustul lui Auguste Rodin executat în 1888-1889 de sculptoriţa Camille Claudel

Auguste Rodin (născut François-Auguste-René Rodin) (* 12 noiembrie 1840, Paris - †17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt) a fost un sculptor, grafician şi pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Rodin a revoluţionat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experienţa directă. Prin atelierul lui au trecut mulţi sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat şi Constantin Brâncuşi, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, şi-a justificat plecarea spunând: "Nimic nu se poate înălţa la umbra marilor arbori!"

[modifică] Biografie

Auguste Rodin s-a născut într-o familie modestă din Paris, tatăl lui era funcţionar la poliţie. În 1853, la vârsta de 14 ani, este admis la École Spéciale de Dessin et de Mathématiques ("Şcoala specială de desen şi matematică"), urmând cursurile desenatorului Horace Lecoq de Boisbaudran şi ale pictorului Stéphane Belloc. Între anii 1854-1857 studiază la Şcoala de Arte decorative (École des Arts décoratifs), dar este respins de trei ori în cursul acestor ani în încercarea de a fi admis la École des Beaux-Arts. Urmează în acest timp cursuri de literatură şi istorie la Collège de France. În 1862 intră în ordinul monahal "Pères du Saint-Sacrement", este însă încurajat de superiorul ordinului şă-şi continuie cariera artistică. Debutează cu portrete şi desene, realizate sub îndrumarea lui Jean-Baptiste Carpeaux, după care, în anul 1864, începe să lucreze în atelierul sculptorului Albert Carrier-Belleuse, reprezentant al stilului denumit "seconde Empire", realizând decoraţii murale, modele de ornamente şi vase la manufacturile de porţelan din Sèvres. În acest an o întâlneşte pe Rose Beuret, o lucrătoare croitoreasă în vârstă de 20 de ani, care îi va servi ca model şi devine tovarăşa lui de viaţă. În 1866 se naşte primul lor copil, Auguste-Eugène Beuret. Împreună cu Carrier-Belleuse, pleacă în 1870 la Bruxelles, cu care va colabora până în 1872, după care se despart şi Rodin se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) şi case particulare.

Auguste Rodin Poarta Infernului

Pictează singur o serie de peisaje din pădurea Soignes şi trimite litografii destinate jurnalului satiric Le Petit Comique. Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876), la Florenţa şi la Roma, pentru a "descoperi secretele lui Michelangelo" şi un turneu al catedralelor gotice din centrul Franţei (1877). Expune în acest an, la "Cercul artistic şi literar" din Bruxelles şi apoi la "Salonul artiştilor francezi" din Paris, sculptura Âge d'arain ("Vârsta de bronz"), care provoacă scandal, fiind acuzat de a fi făcut un mulaj după natură. Între anii 1879-1882 lucrează la manufacturile din Sèvres, iar în 1880 îşi deschide un atelier propriu la depozitul de marmoră din Paris, 182, rue de l'Université, pe care îl va păstra până la sfârşitul vieţii.

Statul francez îi cumpără sculptura "Vârsta de bronz" şi îi comandă (1880) un portal pentru viitorul muzeu de Arte Decorative. Rodin alege tema infernului din opera lui Dante, opera, La Porte d'Enfer - un ansamblu de figuri dispuse aparent haotic, ca analogie vizuală a decăderii morale la sfârşit de secol - rămâne însă neterminată. Reuşeşte să vândă statului proiectul de statuie a "Sfântului Ioan Botezătorul" şi pleacă la Londra pentru a învăţa tehnica gravurii în atelierul lui Alphonse Legros. În 1883 o întâlneşte pe viitoarea sculptoriţă Camille Claudel, atunci în vârstă de 19 ani, care devine elava şi amanta lui.

Municipalitatea din Calais îi comandă un monument pentru comemorarea lui Eustache de Saint Pierre (1287-1371), cetăţean al oraşului Calais, celebru prin devotamentul arătat concetăţenilor săi cu ocazia predării oraşului regelui englez Eduard III (1347). Acest grup statuar, Les Bourgeois de Calais ("Burghezii din Calais") este inaugurat în 1895 în prezenţa lui Rodin. O replică a monumentului se găseşte în curtea Muzeului Rodin din Paris.

Auguste Rodin Burghezii din Calais

Între timp execută figurile lui "Adam", a "Evei" şi a "Gânditorului" (Le Penseur). Anul 1886 este marcat de executarea comenzilor pentru monumentele lui Vicuna Mackenna şi al generalului Lynch în Santiago de Chile şi de primirea comenzii pentru compoziţia "Sărutul" (Le baiser), destinată Expoziţiei Universale din Paris (1889). În 1887 ilustrează voumul de poezii Les Fleurs du Mal ale lui Charles Beaudelaire pentru editura Gallimard.

Devenit membru fondator al "Societăţii naţionale de Arte Frumoase" (Société nationale des Beaux-Arts), Rodin obţine în 1889 comanda executării unei statui a lu Victor Hugo pentru Panthéon-ul din Paris, dar pentru că sculptorul se decide să-l înfăţişeze pe poet gol şi înconjurat de muze, proiectul îi este respins. O statuie a pictorului Claude Lorrain (1600-1682) va fi inaugurată în 1892 la Nancy. În 1891, La Société des Gens de Lettres îi comandă executarea unui monument al lui Honoré de Balzac.

Rodin devine în 1893 preşedinte al secţiei de sculptură la Société Nationale des Beaux-Arts, ca succesor al lui Jules Dalou. Îşi schimbă domiciliul la Meudon-la-Fôret, unde va fi vizitat de tineri literaţi şi artişti, printre care Antoine Bourdelle, care îi devine elev. La Giverny, reşedinţa lui Claude Monet din apropierea Parisului, îl întâlneşte pe Paul Cézanne. În 1898 intervine ruptura cu Camille Claudel, fapt care va avea repercusiuni negative în dezvoltarea ulterioară a talentatei artiste. Anul 1899 este marcat de organizarea primelor mari expoziţii retrospective la Bruxelles, apoi la Rotterdam, Amsterdam şi la Haga. Cu ocazia Expoziţiei Universale din 1900, se inaugurează "Pavilionul Rodin", în place de l'Alma din Paris, unde se expun 171 opere ale artistului, printre care pentru prima dată şi "Poarta Infernului", deşi nedesăvârşită. Pavilonul va fi demontat şi reconstruit la Meudon în anul următor.

În anii 1905-1906, poetul austriac Rainer Maria Rilke lucrează ca secretar particular al lui Rodin. În 1904 devine amantul ducesei de Choiseul, legătură care va dura până în 1912. Pictoriţa şi femeia de litere britanică Gwendolen Mary John va fi deasemenea amanta artistului în 1904 şi îi va servi ca model pentru sculptura Muse Whistler.

În anul 1907, Rodin se instalează în Hôtel Biron din Paris, care în anul următor va deveni "Muzeul Rodin". În 1911, participă la "Expoziţia Regală de Arte" din Berlin. Primeşte din partea statului francez comanda pentru executatea unui bust al lui Puvis de Chavanne pentru Panthéon. Compoziţia "Burghezii din Calais" este cumpărată de statul englez şi va fi instalată în grădinile Westminster din Londra, în faţa Parlamentului. În Metropolitan Museum din New York se inaugurează (1912) o sală consacrată lui Auguste Rodin. În 1914 îi apare monografia Les Cathédrales de France, care cuprinde studiile sale asupra stilului gotic în arhitectură.

Honoré de Balzac, 1893-1897

Gânditorul, 1880

Sărutul, 1880-82

Faun şi nimfă, 1886

Auguste Rodin se îmbolnăveşte grav în anul 1916. Donează o mare parte din colecţiile sale statului francez. La 29 ianuarie 1917 se căsătoreşte la Meudon cu Rose Beuret. Rose decedează pe 14 februarie; Auguste Rodin se stinge din viaţă pe 17 noiembrie. Amândoi sunt înmormântaţi în cimitirul din Meudon.

La 4 august 1919 "Muzeul Rodin" din Paris îşi deschide porţile pentru accesul publicului.

[modifică] Caracterizarea operei lui Rodin

Într-o epocă în care interesul pentru mişcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzaţiilor de spectacolul realităţi a dus la apariţia picturii impresioniste, Rodin şi-a propus să revoluţioneze limbajul sculpturii, făcându-l capabil să expună adevărul uman dincolo de clişeele academiste. Există o filiaţie directă între Rodin şi Michelangelo, a cărui operă o studiase la Florenţa şi Roma, şi cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce el a numit "iluzia vieţii", adică verosimilitatea creaţiei ("Omul care merge", 1877; "Gânditorul", 1880; "Eva după păcat", 1881). De la lucrări în care prim-planul reprezentării este consacrat tinereţii senine ("Primăvara eternă", 1884; "Danaidă", 1885; "Sărutul", 1886), artistul trece la compoziţii dominate de dramatism, de tensiuni interioare ("Durere", 1885; "Cele trei umbre", 1881-86; "Fiul risipitor", 1888).

Catedrala, 1909

Mâna lui Dumnezeu, 1896

Sculptorul şi muza, 1894-95

Cele trei umbre, 1881-86

O sinteză a sculpturilor sale o reprezintă "Poarta Infernului", amplă compoziţie la care, începând din 1880, va reveni în tot cursul vieţii. Grupul statuar "Burghezii din Calais" (1884-1886) este un instantaneu surprinzător prin forţa cu care ne comunică starea de spirit a personajelor. Dirijate parcă de un subtil regizor, privirile lor sunt îndreptate divergent, încorporând spaţiul din jur şi izolându-se în acelaşi timp în propriul destin.