Basarab I
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Basarab I, domn în Ţara Românească între anii: 1310 - 1352. A fost fiul lui Thocomerius (numit greşit şi Tihomir), moştenitor al voievodatelor lui Seneslau şi Litovoi din Oltenia, teorie întărită şi de conflictul cu ungurii asupra Severinului.
Se presupune că la început, s-ar fi aflat în stare de vasalitate faţă de regele din Ungaria însă, în scurt timp, nu a mai acceptat această suzeranitate, refuzând să plătească suma anuală pe care o datora, de 7 000 mărci. Îşi căsătoreşte o fată cu Alexandru, ţarul bulgarilor, iar pe alta cu Ladislau de Opeln, palatin al Ungariei.
În 1325, a luat de la unguri Banatul Severinului. Martin Bogar, comitele Sălajului, omul de încredere al regelui Carol Robert de Anjou, vine de câteva ori la Basarab I şi încearcă să trateze cedarea Severinului, dar fără succes. În septembrie, în acelaşi an, Carol Robert, cu o puternică armată şi cu cei mai viteji nobili maghiari, pleacă să-şi pedepsească fostul vasal, pe Basarab I. Ocupă Severinul şi înaintează prin Oltenia.
Oferta de pace făcută de Basarab este refuzată, deşi i se promitea reluarea plăţii vechiul tribut şi cedarea unui fiu la curte ca garantie, "numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele".
Oştirea ungurească a fost prinsăa într-o vale îngustă şi prăpăstioasă, la Posada, de oamenii lui Basarab I, şi a suferit o înfrângere umilitoare. Localizarea Posadei nu a fost stabilită până astăzi cu certitudine, istoricii plasând Posada cel mai probabil pe Valea Oltului [1], în Ţara Loviştei sau pe culoarul Rucăr Bran [2].
În lupta de 4 zile (9 - 12 noiembrie 1330), Carol Robert a scăpat cu greu, schimbând hainele cu un fidel al său. Prin această victorie, Basarab I a reusit să consolideze independenţa Ţării Româneşti, să o întărească din punct de vedere statal, pentru ca mai apoi să-i lărgească hotarele. În ultima parte a domniei, Basarab a domnit împreună cu fiul său Nicolae Alexandru. A murit în 1352.
Atât Basarab I, cât şi fiul şi urmasul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântaţi la Câmpulung. Piatra tombală a acestuia din urmă se păstrează şi astăzi în biserica din Complexul voivodal Negru Vodă:
"În luna noiembrie 16 zile a raposat marele şi singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 ( 1364 ), indictionul 3, veşnica lui pomenire."
Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Ţara Românească.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Referinţe
- "Enciclopedia Cugetarea" 1940, de Lucian Predescu
- Neagu Djuvara, Iarăşi despre Negru Vodă şi "Descălecătoare", Magazin Istoric, nr. 8 / 2000
^ Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu: Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Ed. Albatros, Bucuresti, 1971
^ Simion Teodor, Culoarul Rucăr-Bran - O poartă în Carpaţi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1990
| Predecesor: Thocomerius |
Voievod în Oltenia şi Ţara Haţegului cca. 1310 - 1330 |
Succesor: S-a creat Ţara Românească |
| Predecesor: ... |
Domnitor al Ţării Româneşti 1330-1352 |
Succesor: Nicolae Alexandru |
