Diftong
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În fonetică, diftongul este o succesiune de două sunete vocalice alăturate articulate în aceeaşi silabă, din care una este o vocală şi cealaltă este o semivocală. O succesiune de trei sunete vocalice în aceeaşi silabă se numeşte triftong. În cazul în care două vocale învecinate fac parte din silabe diferite ele nu formează un diftong ci un hiat.
Diftongii sunt clasificaţi după poziţia vocalei în diftongi descendenţi (dacă vocala este la începutul diftongului) şi ascendenţi (dacă este la urmă).
[modifică] În limba română
Limba română are numeroşi diftongi şi triftongi. Pentru transcrierile fonetice de mai jos vezi şi Alfabetul Fonetic Internaţional.
Diftongii descendenţi din limba română se formează dintr-o vocală urmată de una dintre semivocalele /ĭ/ şi /ŭ/. Toate combinaţiile sunt posibile, în afară de diftongul /uŭ/:
- /aĭ/ ca în mai
- /aŭ/ ca în dau
- /eĭ/ ca în lei
- /eŭ/ ca în leu
- /iĭ/ ca în mii (acelaşi sunet ca vocală şi semivocală)
- /iŭ/ ca în fiu
- /oĭ/ ca în goi
- /oŭ/ ca în nou
- /uĭ/ ca în pui
- /əĭ/ ca în răi
- /əŭ/ ca în rău
- /ɨĭ/ ca în câine
- /ɨŭ/ ca în râu
Diftongii ascendenţi din limba română se formează dintr-una din semivocalele /ĕ/, /ĭ/, /ŏ/ şi /ŭ/, urmată de o vocală:
- /ĕa/ ca în stea
- /ĕo/ ca în George
- /ĭa/ ca în ziar
- /ĭe/ ca în fier
- /ĭo/ ca în chior
- /ĭu/ ca în iubit
- /ŏa/ ca în oameni
- /ŭa/ ca în ziua
- /ŭə/ ca în două
În cuvinte împrumutate din alte limbi pot să apară şi alţi diftongi.
