Dinastia Tang
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dinastia Tang 618 - 907 a fost perioda de apogeu a civilizaţiei chineze. Toleranţa religioasă de care a dat dovadă această dinastie, a cărei ilustru reprezentant a fost Tai-Zong, a permis răspandirea doctrinelor buddhiste, precum şi a zoroastrismului, a manizeismului şi a misionarilor creştini nestorieni. În această perioadă viaţa culturală asumă un puternic impuls, impuls pe care China îl transmite şi Japoniei. A fost epoca de aur a poeziei, epoca în care au trăit cei mai mari poeţi ai Chinei Li Taibo, Du Fu şi in care au aparut marile şcoli de pictură.
