Frederic al II-lea al Prusiei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frederic al II-lea, cel Mare [germ. Friedrich II., der Große sau der Alte Fritz] (n. 24 ianuarie 1712, Berlin - †d. 17 august 1786, Potsdam, rege al Prusiei (1740-1786), din dinastia de Hohenzollern. Fiul lui Frederic Wilhelm I şi al Sophiei Dorothea von Hannover, fraţii lui au murit ca şi copii.
Cuprins |
[modifică] Biografia
[modifică] Tinereţea
Friedrich a fost crescut de tatăl său Friedrich Wilhelm I. (regele soldat) într-un stil autoritar, dur, milităros. Din anul 1730 începe să ducă împreună cu prietenul său Hans Hermann von Katte o viaţă diletantă, încercând să scape de sub controlul tatălui său printr-o încercare de a fugi în Anglia care eşuează.
Cei doi prieteni sunt arestaţi fiind închişi în fortăreaţa Küstrin, unde prietenul în prezenţa lui Frederic pentru dezertare este executat.
Sub influenţa prietenilor săi austrieci Friedrich Wilhelm von Grumbkow şi Jacob Paul von Gundling se căsătoreşte în anul 1733 cu Elisabeth Christine von Braunschweig-Bevern o rudenie îndepărtată a casei de Habsburg o căsnicie rămasă fără copii.
[modifică] Rege
La o perioadă scurtă după urcarea pe tron 1740 începe regele primul război cu Silezia scopul său era să refacă economic Prusia săracă în materii prime, alipind regatului o provincie bogată.
In primul război cucereşte generalul său Kurt Christoph Graf von Schwerin Silezia
In al doilea război cu Silezia apără regele cu succes cuceririle din primul război.
In războiul de şapte ani pătrund trupele prusace în Sachsen (Saxonia) regatul saşilor prin această manevră determină vecinii să se unească împotriva Prusiei într-o alianţă alcătuită din Austria, Franţa, Rusia, raportul forţelor era de 1:3 în favoarea aliaţilor, iscusinţa sa strategică i-a determinat pe contemporani să-l numească Frederic cel Mare.
Numai războiul de şapte ani a costat viaţa a unui milion de oameni, regiuni întregi fiind depopulate, în acest context regele este numit monstru de scriitorul german Thomas Mann.
Cucerirea Sileziei (1740–1742) în primul război profitând de slăbiciunea Austriei după încheierea războiului cu Turcia (1739) sub domnia sa devine Prusia una dintre cele 5 puteri din Europa.

Este perioada când protestanţii pretind să fie trataţi ca parteneri egali ai catolicilor.
Prin contactul cu oameni iluştri contemporani ca Voltaire şi Mirabeau cu Walther Rathenau şi Sebastian Haffner.
Impărţirea Poloniei (1772) este iniţiativa Austriei, care împreună cu Rusia devine aliata Prusiei (1764), Prusia anexează Prusia de apus de la această dată se intitulează Frederic regele Prusiei
Care rege tânăr a atras atenţia regilor şi principilor europeni asupra Prusiei prin reformela sale, printre altele a interzis interogarea prin schingiuire (iunie 1740), acordă libertatea religiei, lozinca lui era eu sunt primul supus statului meu, a contribuit la dezvoltarea principiilor de drept,
In agricultură in timpul său s-a introdus cultura cartofului, asanarea mlaştinilor Drömling şi Oderbruch, reforme în educaţia militară şi alcătuirea unei structuri stabile de funcţionari de stat, fiecare cetăţean indiferent de obârşie fiind tratat la fel.
Prusacii având în vedere avantajele economice printr-o repopulare a regatului, prezintă toleranţă faţă emigranţi care erau de religie sau naţionalitate diferită, toţi cetăţenii se pot adresa direct cu scrisori regelui. Prusia fiind primul regat în Europa unde s-a introdus libertatea (cu anumite limitări) a presei, ceeace într-un sistem feudal era până atunci de neconceput.
Incercarea lui de a desfiinţa iobăgia eşuează în faţa rezistenţei masive a nobilimii latifundiare.
In timpul domniei lui fost clădite sute de şcoli, fiind lipsă de cadre didactice de multe ori erau aduşi suplinitori din rândul subofiţerilor trecuţi în rezervă.
Friedrich moare pe scaunul său la data de 17 august 1786 în palatul Sanssouci fiind înmormântat în Potsdam.
[modifică] Înaintaşi
┌──< Friedrich Wilhelm (1620–1688) │ Kurfürst von Brandenburg │ ┌──< Friedrich I. (1657–1713) │ König in Preußen │ │ │ └──< Louise Henriette von Oranien (1627–1667), │ ... │ ┌──< Friedrich Wilhelm I. (1688–1740), der Soldatenkönig │ König in Preußen │ │ │ │ ┌──< Ernst August (1629–1698), │ │ │ Kurfürst von Hannover, siehe unten │ │ │ │ └──< Sophie Charlotte von Hannover (1668–1705) │ │ │ └──< Sophie von der Pfalz (1630–1714) │ siehe unten │ ... │ Friedrich II. (1712–1786), Friedrich der Große König von Preußen │ │ ┌──< Ernst August (1629–1698), │ │ Kurfürst von Hannover, siehe oben │ │ │ ┌──< Georg I. (1660–1727) │ │ König von Großbritannien und Kurfürst von Hannover │ │ │ │ │ └──< Sophie von der Pfalz (1630–1714) │ │ siehe oben │ │ └──< Sophie Dorothea von Hannover (1687–1757) ... │ │ ┌──< Georg Wilhelm (1624–1705) │ │ Herzog von Braunschweig und Lüneburg in Calenberg und Lüneburg │ │ └──< Sophie Dorothea von Braunschweig-Lüneburg (1666–1726), Prinzessin von Ahlden ... │ └──< Eleonore d'Olbreuse (1639–1722) ...