Giosuè Carducci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Giosuè Carducci

Giosuè Carducci (n. 27 iulie 1835 Val di Castello (Toscana) - d. 16 februarie 1907 Bologna) poet, prozator şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său.

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

"nu numai luând în consideraţie adânca lui cunoaştere şi cercetările critice dar, înainte de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospeţimea stilului şi forţa lirică tipice capodoperelor sale poetice".

[modifică] Date biografice

Giosuè Carducci s-a născut în anul 1835 în Valdicastello (Toscana), ca fiu al unui medic carbonar. Studiile şcolare şi le face la Florenţa. După ce şi-a luat doctoratul în 1856 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco, orăşel unde şi-a publicat în 1857 prima colecţie de poezii (Rime). Carducci a fost profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, din 1860 până în 1904. A fost foarte popular ca lector.

Interesat de viaţa politică a Italiei, se manifestă ca anti-regalist şi pardizan al înnoirilor pentru ca, spre sfârşitul vieţii, să vadă în monarhie o posibilitate fericită de împlinire a unităţii naţionale.

[modifică] Opera

Printre operele importante ale lui Carducci se numără:

Odi barbare (Ode barbare) - (1877-1889),
Rime (1857),
Rime e ritmi (Rime şi ritmuri - (1898), scrise într-un stil care îi imită pe Horaţiu şi Vergiliu, încercând să evoce spiritul lumii clasice,
Nuove poesie (Poezie nouă - 1873)
Rime nuove (Versuri noi - 1861-1887).

Conflictele din Risorgimento, momentul din secolul al XIX-lea marcat de unitatea politică italiană, este prezent în opere precum Juvenilia (1860) şi Versuri noi (1887). Volumul său anticlerical şi rebel Inno a Satana (Imn Satanei - 1865) a stârnit multe controverse. Pentru Carducci, Satana nu reprezenta întruchiparea răului şi a corupţiei, ci era sinonim cu progresul nestăvilit. Printre celelalte opere publicate ale lui Carducci, se numără monografii şi eseuri, precum şi alte lucrări în proză despre literatura italiană. Deşi reputaţia lui se datorează poeziei, opera sa poetică are numai patru volume din Operele complete ale lui Carducci (1939-41, 30 volume).