Heinrich Schliemann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Heinrich Schliemann (6 ianuarie 1822 - 26 decembrie 1890) a fost un arheolog german, născut în nordul Germaniei la Neu-Bukow, care a identificat urmele legendarei cetăţi greceşti antice Troia.

Deşi ca adult pretindea că nu a primit educaţie în copilărie, Schliemann a fost în stare la vârsta de 11 ani să scrie un eseu în latină despre Ulise şi Agamemnon, urmând apoi, pentru o perioadă, o şcoală preparatorie. Despre sine, Schliemann spunea ca s-ar fi născut cu o "dispoziţie naturală către misterios", dar îşi falsifica frecvent biografia, fabulând chiar şi în jurnalul său personal.

În diversele slujbe legate de comerţ pe care le-a avut, el şi-a dezvoltat talentul pentru limbi străine, devenind fluent, printre altele, în limbile germană, olandeză, engleză, franceză, rusă, greaca veche şi cea modernă. Aceste aptitudini l-au ajutat să promoveze în poziţii din ce în ce mai înalte. Interesul său pentru de cultura Greciei Antice l-a condus la studiul limbilor clasice, în timpul căruia a memorat pasaje întregi din Homer, lucru care i-a deschis curiozitatea şi asupra autenticităţii istorice a Războiului troian.

În 1846 devine, cu un succes deosebit, reprezentant comercial în St. Petersburg în Rusia. În 1850 Schliemann a vizitat pentru prima dată America, iar ceva mai târziu a deschis chiar, pentru câteva luni, o bancă în California. La reîntoarcerea în Rusia în 1852, se căsătoreşte cu Iecaterina Lîşina, cu care a avut o căsnicie nefericită, deşi afacerile sale prosperau. Războiul Crimeii l-a făcut să devină un om deosebit de bogat, astfel că după 1867 a putut călători şi mai mult şi a devenit arheolog.

În 1869 Schliemann revine în Statele Unite, unde primeşte cetăţenia americană, iar apoi obţine divorţul. Fascinaţia sa faţă de lumea greacă l-a determinat apoi să se căsătorească cu grecoaica Sofia, această a doua căsătorie a sa fiind reuşită.

În toate eforturile sale arheologice, Heinrich Schliemann a încercat să dovedească istoricitatea Războiului troian. Abordarea sa arheologică a fost în bună măsură ştiinţifică, spre deosebire de practica timpului, ce aducea a vânătoare de comori. Schliemann enunţa ipoteze şi apoi le testa, ca în orice altă ştiinţă.

Cercetările sale de la Isarlîk (în Anatolia, astăzi Turcia) dintre 1871 şi 1872 au dovedit că acesta este locul cel mai probabil al poziţiei vechii cetăţi Troia. În 1876 cercetările sale de la Micene (în Peloponez, Grecia) au adus la lumină civilizaţia miceeană, necunoscută până atunci. Între 1878 şi 1879 şi-a rafinat cercetările la Isarlîk.

Schliemann a reuşit să înşele autorităţile otomane, ducând in Germania o mulţime de obiecte de aur, descoperite la Isarlîk. Posesia colecţiei furate apoi de sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial este încă şi azi motiv de dispută între Turcia, Germania, Rusia şi Grecia.

Schliemnan este înmormântat într-un mausoleu ridicat pe o colină ateniană.