Ion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vedeţi şi Ion (dezambiguizare) pentru alte sensuri ale cuvântului sau numelui Ion

Un ion este un atom, o moleculă sau în general un grup de atomi care are o sarcină electrică nenulă. Un atom neutru din punct de vedere electric are un număr de electroni egal cu numărul de protoni din nucleu, şi se poate ioniza prin schimbarea acestui echilibru. Astfel,

• dacă pierde unul sau mai mulţi electroni devine un ion pozitiv, numit şi cation pentru că este atras de catod (electrodul negativ);
• dacă primeşte unul sau mai mulţi electroni devine un ion negativ, numit şi anioni pentru că este atras de anod (electrodul pozitiv).

Ionii se pot găsi în soluţii obţinute prin dizolvarea unor substanţe în solvenţi sau sub forma unui gaz care conţine particule încărcate electric. În acest din urmă caz mediul ionizat se numeşte plasmă şi întrucât are proprietăţi diferite de cele ale solidelor, lichidelor şi gazelor este considerat a reprezenta o a patra stare de agregare a materiei.

[modifică] Etimologie

Cuvântul ion a fost introdus de Michael Faraday. În limba greacă ἰόν ion este participiul prezent de la ἰέναι ienai (a merge) şi deci înseamnă mergător. Anion şi cation provin de la ἀνιόν anion şi respectiv κατιόν kation, însemnând "urcător" şi "coborâtor". Similar, anod şi catod derivă din ἄνοδος anodos şi κάθοδος kathodos care înseamnă urcare şi respectiv coborâre, din ὁδός odos (direcţie). În limba română aceşti termeni au intrat prin intermediul limbii franceze: ion, anion, cation, anode şi cathode.