José Saramago
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
José Saramago (n. 16 noiembrie 1922 Azinhaga ) este un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Saramgo reuşeşte să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprindera peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acţiune şi cu protagonişti foarte din realitate! Romanul Ensaio sobre a segueira ( Eseu asupra Orbirii sau Oraşul Orbilor ) conţine în detaliu aspectele pshihologice şi sociologice ale comportamentului uman, într-o anumită situaţie.
O parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă nu sunt în primul rând romane istorice, ci caracterizări, uneori ironice, alteori triste, de destine umane.
Saramago afirmă despre sine că este ateu şi comunist.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Josè Saramago s-a născut în 1922 într-un sat din provincia Ribatejo, unde apare în registrul de naşteri ca José de Sousa Saramago. În 1924 pleacă cu părinţii José de Souse şi Maria da Piedale la Lisabona. Aici moare fratele lui, Francisco. Deoarece părinţii nu-l pot ţine la gimnaziu, face o şcoală tehnică şi lucrează doi ani ca mecanic. În 1944 se căsătoreşte cu Ilda Reis. În 1947 apare primul volum de proză. Până în 1966 nu publică nimic, ajungâd la concluzia că ... nu are nimic ce merită să fie spus. După aceea publică poezii şi critici. În anul 1969 intră în Partidul Comunist Portughez ( pe atunci interzis). Se desparte de soţie şi are o relaţie cu scriitoarea portugheză Isabel da Nóbrega până în 1986. Din 1975 lucrează numai ca scriitor. După divergenţe privind romanul său Evanghelia după Hristos, se mută definitiv pe insula Lancerote.
[modifică] Stil
Stilul narativ al lui Saramago, uneori comparat cu cel al lui Kafka, cu fraze lungi, deseori cuprinzînd o pagină întreagă, cu reguli de punctuaţie proprii, cu propoziţii scurte, ritmice, aproape ca într-o poezie, este puternic expresiv, clar, detaliat, cititorul este legănat ca într-o barcă pe un rîu liniştit, şi rămâne înapoi melancolic, cu un zâmbet pe faţă.
[modifică] Opere Publicate
[modifică] Poezii
- Os Poemas Possíveis. Portugália Ed. 1966, Ed. Caminho, 1982
- Provavelmente Alegria. Livros Horizonte 1970, Ed. Caminho, 1985
- O Ano de 1993. Ed. Futura 1975, Ed. Caminho, 1987
[modifică] Critică
- Deste Mundo e do Outro. Ed Arcádia 1971, Ed Caminho, 1985
- A Bagagem do Viajante: crónicas. Ed. Futura 1973, Ed. Caminho, 1986
- As Opiniões que o DL teve. Seara NovaEd. Futura, 1974
- Os Apontamentos: crónicas política. Seara Nova, 1976, Ed. Caminho, 1990
[modifică] Jurnaluri
- Cadernos de Lanzarote I. 1994
- Cadernos de Lanzarote II. 1995
- Cadernos de Lanzarote III. 1996
- Cadernos de Lanzarote IV. 1997
- Cadernos de Lanzarote V. 1998
[modifică] Jurnal de călătorie
[modifică] Teatru
- A Noite. Ed. Caminho, 1979
- Que Farei Com Este Livro?. Ed. Caminho, 1980
- A Segunda Vida de Francisco de Assis. Ed. Caminho, 1987
- In Nomine Dei. Ed. Caminho, 1993
[modifică] Proză şi Romane
- Terra do Pecado. Minverva, 1947
- Manual de Pintura e Caligrafia. Moraes Ed. 1977, Ed. Caminho, 1984
- Objecto Quase. Moraes Ed.1978, Ed. Caminho, 1984
- Poética dos Cinco Sentidos - O Ouvido. 1979
- Levantado do Chão. Ed. Caminho, 1980
- Memorial do Convento. Ed. Caminho, 1982, Círculo de Leitores, 1984
- O Ano da Morte de Ricardo Reis. Ed. Caminho, 1984
- A Jangada de Pedra. Ed. Caminho 1986, Círculo de Leitores, 1987
- História do Cerco de Lisboa. Ed. Caminho, 1989
- O Evangelho Segundo Jesus Cristo. Ed. Caminho, 1991
- Ensaio sobre a Cegueira. Ed. Caminho, 1995
- Todos os Nomes. Ed. Caminho, 1997
- O Conto da Ilha Desconhecida. Assírio&Alvim, 1997
- A Caverna Ed. Caminho, 2000
- O Homem Duplicado Ed. Caminho, 2002
- Ensaio sobre a lucidez Ed. Caminho, 2004
