Leu românesc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Leu românesc
Bancnota de un leu românesc (RON)
Cod ISO 4217	RON
Ţări utilizatoare	România
Inflaţie	4.87%
Sursă	Consumer Price Index for December and 2006, Institutul Naţional de Statistică, 12 ianuarie 2007
Subunităţi
1/100	bani
Plural	lei
Monede	1, 5, 10, 50 bani
Bancnote	1, 5, 10, 50, 100, 200, 500 lei
Bancă centrală	Banca Naţională a României
Pagină Internet	www.bnr.ro

Leul românesc (plural: lei, codul ISO 4217: RON) este unitatea monetară a României. Un leu este subdivizat în 100 bani (singular: ban).

Cuprins 1 Etimologie 2 Istorie 3 Situaţia curentă 4 Legături externe

[modifică] Etimologie

În secolul XVII, în statele româneşti se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau imprimat pe ei un leu.

Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani. În 1867, leul a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite.

[modifică] Istorie

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (oraşul) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată şi de alte emisiuni de monedă ale polisurilor greceşti din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au inceput sa emită monede proprii din argint, asemănătoare cu ale celţilor, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns şi ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupaţia romană, dar au continuat să circule şi după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiţi de monede bizantine.

În formaţiunile statale româneşti s-a emis monedă, primul fiind Vladislav I în Ţara Românească, el bătând ducaţi munteni din argint, urmat de Petru Muşat în Moldova, acesta emiţând groşi de argint.. Spre deosebire de Tara Romaneasca şi Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groşi, oboli, dinari, creiţari, guldeni, taleri şi ducaţi, începând cu anul 1538.

Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turceşti, galbeni ungureşti şi austrieci, zloţi, carboave ruseşti, zechinii (ţechini) veneţieni, în total peste 100 de monede. O emisie de monedă a costat până şi capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană şi dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul.

Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanţul de argint ("Zwanziger", denumirea pentru moneda de 20 creiţari),

Ca o recunoaştere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se numească român, sau romanat (după Ion Heliade Rădulescu). Însă nu este posibil, fiind condiţionat de cantitatea de metal din vistieria statului dar şi de puterea otomană, care nu accepta emisia de monede proprii a statelor vasale.

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani şi 10 bani, bătute in Anglia în 1867. În 1868 s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 exemplare, aceasta fiind considerata drept probă. Începând cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular "băncuţe"), 1 leu şi 2 lei.Începand cu 1880 s-au emis şi monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890. La 3 martie 1870 se înfiinţează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. Datorită lipsei de monedă naţională anterioare momentului 1870, toate taxele şi vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruşi vechi (20,60) şi suveranii englezi 25,22). Valuta intră astfel masiv în ţară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniştri, cum a fost Dimitrie Ghica, supranumit "Mitiţă roade ruble", care a forţat un anumit curs de schimb şi o anumită circulaţie de monedă.

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877 , cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei, de către Ministerul de Finanţe, pentru a obţine fondurile necesare susţinerii financiare a Războiului de Independenţă.

La 1 aprilie 1880 este înfiinţată Banca Naţională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal şi hârtie.

Printr-o lege din 1900 s-a autorizat şi emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 şi 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles.

În 1906 s-a bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.

Dupa primul război mondial, leul romanesc intră pe panta inflaţiei datorită distrugerii economiei româneşti în război şi a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble ruseşti) din teritoriile nou dobândite precum şi a banilor de ocupaţie emişi de armata germană.

Inflaţia continuă într-un ritm moderat în perioada interbelică şi în cea a celui de-al doilea război mondial.

Intrarea Armatei Roşii pe teritoriul ţării, în 1944, aduce cu sine şi impunerea către populaţie a acceptării leului de ocupaţie rusesc, de fapt o emisiune monetară fără acoperire emisă cu scopul de a da o aparenţă de legalitate jafului comis de trupele sovietice.

Obligarea Romaniei la plata a uriaşe despăgubiri de război duce inflaţia la rate astronomice în 1946 şi mai ales în 1947.

În 1946 este emisă moneda de 100 000 lei iar la 25 iunie 1947 este emisă bancnota de 5 000 000 lei, acestea fiind insemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria Romaniei.

În 1947 se face stabilizarea, la un raport de 1 leu nou la 20 000 lei vechi, iar în 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi.

În 1966 se emit monede şi bancnote cu noua denumire a statului: Republica Socialistă Romania, acestea rămânând în circulaţie până după Revoluţie.

Prima emisiune monetară post-revoluţionară este cea a monedei de 10 lei 1990.

Şi alte state folosesc unităţi monetare numite leu:

• Albania - lek
• Bulgaria - lev
• Republica Moldova - leu

[modifică] Situaţia curentă

La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prin denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (RON) pentru 10.000 lei "vechi" (ROL).

De pe 1 iulie 2005 sunt în circulaţie următoarele bancnote şi monede:

• monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani
• bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei, 500 lei

În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel şi vechile însemne monetare:

• monede: 500 lei (5 bani); 1000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani)
• bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei (100 lei)

Rata de schimb (din decembrie 2006): 1 € = 3,3576 lei; 1 US$ = 2,5413 lei

[modifică] Legături externe

• www.bnro.ro - Banca Naţională a României
• Monede şi bancnote aflate în circulaţie