Libertarianism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Libertarianismul este o doctrină politică ce susţine libertatea deplină a indivizilor în toate chestiunile, fie ele civice, politice ori economice. Este descrisă adesea ca o variantă radicală a liberalismului.
Libertarienii sînt susţinători fervenţi ai proprietăţii private, şi în acelaşi timp avocaţi ai libertăţilor civice. Libertarienii se opun cenzurii şi oricăror alte restrîngeri ale libertăţii de exprimare; ori legilor ce restrîng activităţi personale sau consensuale: în particular libertarienii favorizează legalizarea prostituţiei, drogurilor şi jocurilor de noroc. Libertarienii nu acceptă nici legi care introduc obligaţii pozitive, cum ar fi practicile religioase, sau obligativitatea serviciului militar. De exemplu, deşi majoritatea libertarienilor ar fi de acord că purtarea centurii de siguranţă este un lucru bun, aceştia ar respinge o lege care să oblige la purtarea centurii de siguranţă.
În materie de economie, libertarienii doresc intervenţii cît mai reduse din partea statului. În particular, aceştia se opun asigurărilor sociale finanţate din impozite. Unii libertarieni, asemenea anarho-capitaliştilor, se opun oricăror forme de impozitare; majoritatea lor însă acceptă taxe minimale pentru finanţarea instituţiilor publice precum poliţia, armata şi justiţia, instituţii care să vegheze la protejarea libertăţilor civice.
[modifică] Istorie
Libertarianismul îşi are originea în liberalismul clasic al secolului al XIX-lea
[modifică] Critică
Criticii libertarianismului consideră că ideile libertariene de libertate personală şi libertate economică sînt contradictorii şi imposibil de susţinut. Criticii din partea stîngii argumentează că capitalismul de tip laissez-faire conduce la inegalitate socială, sărăcie, şi la imunitatea celor bogaţi în faţa legii. Dreapta se concentrează asupra chestiunilor de tradiţie şi moralitate, argumentînd că libertatea prea largă încurajează comportamentele indecente şi imorale, şi subminează religia. Contraargumentele libertariene sînt de obicei că, într-o economie perfect liberă, chiar şi cei mai săraci ar avea un nivel de trai mult mai ridicat decît în societăţile neoliberale sau socialiste. În plus, spun aceştia, libertatea extremă nu împiedică existenţa societăţilor de caritate care să se preocupe de soarta celor mai defavorizaţi; donaţiile personale şi activităţile de caritate ar fi o modalitate mult mai corectă de întrajutorare decît asigurările sociale obligatorii.
[modifică] Vezi şi
- Liberalism
- Socialism libertarian
