Limba aramaică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limba aramaică este o limbă aproape moartă, vorbită în special în Antichitate. Câteva capitole din cărţile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) şi Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) şi un cuvânt din Geneză (31:47) sunt scrise în aramaică şi nu în vechea ebraică, ca de altfel şi Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se înrudeşte cu ebraica aşa cum spaniola se aseamană cu portugheza. Diferenţele dintre aramaică şi ebraică sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele două sunt privite ca două limbi distincte.
Cuprins |
[modifică] Răspândirea aramaicii
Locul de baştină al aramaicii a fost Mesopotamia. Triburile de aramei, caldeii, au locuit fie la sud de Babilon, în jurul oraşului Ur, fie in Mesopotamia Superioară între râul Chebar (Khabur) şi marea cotitură a Eufratului care are zona Haran în centru. Probabil datorită faptului că Avram, Isac şi Iacov au avut legături cu Haranul, Moise spune că Iacov a fost "arameu" (Deuteronom 26:5). De acolo din nordul Mesopotamiei aramaica s-a răspândit către sud, pe teritoriul întregii Siria de azi. Când cetăţile siriene, a căror populaţie vorbea aramaica, au fost distruse de asirieni în secolul VIII i.Hr., populaţia lor a fost mutată în diferite părţi ale imperiului asirian. Acest fapt a determinat răspândirea rapidă a aramaicii, care era tot atât de uşor de învăţat ca şi cele mai multe dintre celelalte limbi ale vechiului orient apropiat. În final, aramaica a devenit lingua franca, o limbă internaţională a unei lumi civilizate, şi limba oficială mai întâi pentru imperiul neo-babilonian şi apoi şi pentru imperiul persan.
[modifică] Secţiunile aramaice ale Bibliei
Motivul pentru care unele părţi ale Bibliei au fost scrise in aramaică a fost faptul că aramaica a devenit o limbă internatională în timpul imperiului babilonian şi persan. Oficialii care au trăit printre babilonienii vorbitori de aramaică, precum Daniel, sau şi cei care lucrau pentru perşi, precum Ezra, au folosit aramaica în vorbire şi scriere la fel ca şi limba lor maternă, ebraica. Cartea lui Daniel reflectă foarte clar abilităţile lingvistice ale autorului ei. Descrierea experienţei pe care Daniel a avut-o in legătură cu visul lui Nabucadnetar a fost scrisă în prima parte in ebraică, însă când ajunge la momentul în care prezintă discursul înteleptilor care vorbeau "aramaica" în faţa împăratului (Daniel 2:4), el schimbă – probabil fără să-şi dea seama – limbajul cu cel al acestor oameni şi continuă să scrie astfel câteva capitole până se întoarce din nou la limba ebraică. A fost un timp când aceste porţiuni aramaice ale cărţilor lui Daniel şi Ezra au fost considerate o dovadă a scrierii târzii a acestor cărţi. Însa deoarece numeroase documente aramaice din timpul lui Daniel si al lui Ezra au fost descoperite în aproape toate locurile vechiului orient apropiat, s-a putut demonstra că nu era ceva nepotrivit pentru aceşti oameni să introducă în cărţile lor documente aramaice, aşa cum a făcut-o Ezra, sau să relateze evenimente istorice în aramaică, aşa cum au facut-o atât Daniel cât şi Ezra. Aramaica a fost şi limba folosită de Hristos. Ca urmare a captivităţii babiloniene, în ultimele secole ale epocii pre-creştine, iudeii au adoptat aramaica în locul limbii ebraice.
[modifică] Limba maternă a lui Hristos
În timpul lui Hristos limba maternă a populaţiei Palestinei era aramaica. Expresiile aramaice din Noul Testament arată clar că aceasta era limba folosită de Hristos. "Talitha cumi" (Marcu 5:41), "Ephphatha" (Marcu 7:34) şi "Eloi, Eloi, lama sabachthani?" (Marcu 15:34) sunt câteva dintre expresiile aramaice folosite de Hristos. În timpul lui Hristos, în sinagogi, Biblia era încă citită în limba ebraică, însă mulţi oameni, în special femeile, nu o înţelegeau. Din această cauză, cei care citeau în sinagogi au introdus obiceiul să traducă scripturile în aramaică. Mai târziu au apărut traduceri scrise ale Vechiului Testament în aramaică, numite Targumuri. În perioada pre-creştină ebraica vorbită era deja ieşită din uz şi ea a suferit doar modificări artificiale; însă aramaica s-a păstrat ca limbă vorbită până în ziua de azi, şi este încă folosită în anumite zone mici ale Orientului apropiat, unde este cunoscută sub numele de siriacă.
[modifică] Patimile lui Iisus
În filmul "Patimile lui Iisus" regizat de Mel Gibson, toate replicile actorilor sunt rostite în limbile aramaică şi latină, şi nu în limba engleză. În viziunea regizorală extrem de contestată pentru violenţa ei, Gibson îl pune pe Iisus să converseze cu guvernatorul roman Pilat din Pont direct în limba latină. De altfel soţia acestuia avea să devină una dintre primele creştine, după ce Iisus i-a apărut cu o seară înaintea execuţiei sale într-un vis, iar centurionul, un comandant militar al armatei romane, a apelat la ajutorul lui Hristos pentru a-şi vindeca fata bolnavă. Sunt semnele că religia lui Iisus Hristos avea să devină în scurtă vreme una universală. De altfel capitala creştinătăţii va deveni la scurtă vreme Roma, iar Vaticanul, situat în apropiere, va deveni "Mecca" sa.
