Machu Picchu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna februarie 2006.
Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume.În timp ce incaşii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incaşiil-au transformat într-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oraş. Invizibil de dedesubt şi complet natural limitat, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfăşoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor şi a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare. Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice. Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele. Se ştiu puţine lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale oraşului în vremurile incaşilor. Scheletele a 10 femei şi ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor şi/sau a mireselor nobilimii incaşe.Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.
Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortarete ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaste adevaratul nume, ce destinatie avea si de ce a fost parasita de bastinasi in secolul XVI, fara a fi atacata de conchistadori. A scapat neobservata de europeni pana in secolul XX, cand a primit si numele de Machu Pichu. In secolul XII, enigmatica populatie ce-si spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriul in nordul si vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridionala a continentului - nu se stie nici acum cu precizie de unde. La fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au supus nu mai putin de 500 de alte etnii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunosteau nici o scriere), ci printr-o temeinica, chiar spartana organizare social-legislativa. Dar, mai presus de toate, aveau "obsesia" constructiilor de drumuri pavate si de cetati-fortarete (inclusiv in jungla) menite sa reziste vesnic in fata oricaui inamic. Capitala incasilor, Cuzco, era -arhitectural- comparabila cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Pichu. Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat in patra: terase, fotificatii, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic aparent "intortocheat", menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus in evidenta toate insusirile. De fapt, ceea ce ii frapeaza cel mai mult pe cercetatorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidenta dintre opera mitica a lui Dedal ("inginerul" care a construit Labirintul de incarcerare a Minotaurului, sau, in alta varianta, palatul-labirint al regelui cretan Minos din Knossos). Labirintul Machu Pichu reflecta la randu-i simbolul vietii pline de meandre si in care drumul nu duce niciodata inapoi, ci mereu inainte, spre moarte. Inspirat din spiralele scoicilor (asa cum afirma poetul grec Theodorides), Labirintul - fie el amerindian, grec sau egiptean (cel al reginei Hawara din Krokodilopolis, de exemplu) - are deci conotatia luptei cu timpul, el este adevaratul prizonier. Si inca o enigma: retelele de drumuri facute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reteaua romana de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate in zonele mlastinoase si nisipoase! De ce acest efort de taiere de "autostrazi" in coastele anzilor, daca incasii nu au avut vehicule, necunoscand roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km si locuri de odihna din 20 in 20 de km. Ideea utilizarii drept piste de aterizare-decolare a fost avansata de foarte multi cercetatori, dar nu exista dovezi credibile... nu inca.. (Vom mai gasi astfel de ipoteze si de situatii "bizare" si in alte articole ale site-ului). Nici un drum special amenajat nu ducea catre Machu Pichu. Aceasta enclava (probabil a preotilor, putand adaposti doar 500 de persoane) exista parca in afara timpului si spatiului, ascunzand mistere ince de nepatruns.
[modifică] Un fabulos oras incas
In inima unui lant de munti acoperiti de un dens covor vegetal,Machu Picchu domina de mai bine de cinci veacuri ingusta si adanca vale a raului Urubamba.Acest cadru natural exceptional a facut din cetatea incasa situl cel mai spectaculos din vechiul Peru. Inaltat pe la 1450 de suveranul incas Pachacuti,Machu Picchu a fost in chip brutal abandonat de locuitori sai in 1572, apoi uitat.A fost redescoperit in 1911 de istoricul Hiram Bingham,ale carui teorii asupra sitului s-au bucurat multa vreme de autoritate. Machu Picchu numara cam 200 de cladiri,cel mai adesea in forma de patrulater,care nu au,in general,decat un singur etaj si nici o despartitura interioara.Constructiile cele mai marcate sunt Torreon,sau observatorul astronomic in forma de semicerc ,folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului si Intihuatana,sau cadranul solar.Micul oras poate gazdui intre 500 si 1.000 de persoane,cifra modesta daca o comparam cu cei 200.000 de locuitori pe care ii numara,fara indoiala,pe atunci Cuzco,capitala. Un oras intr-o natura imblanzita Sub conducerea arhitectilor si sefilor de santier in serviciul statului incas,lucratorii din cariere,cioplitorii in piatra si zidarii profesionisti construiesc construiesc noul oras. Ei sunt secondati de muncitorii salahorii recrutati dintre taranii supusi corvoadei,munca fortata in serviciul statului.Pe versantul de est din Machu Picchu (‘’Vechiul Varf’’),muncitorii fac enorme lucrari pentru a adapta orasul la mediul natural.Ei ridica ziduri de sustinere si amenajeaza multiple terase in cele doua sectoare,agricol si urban,pe care le are orasul.Mai multe incinte cu ziduri inalte apara orasul. In zona agricola,muncitorii instaleaza in plus canalizari pentru irigatie si transporta pe terase cantitati enorme de pamant necesare culturilor.In climatul tropical,muntele,transformat in gradina,raspunde nevoilor alimentare ale populatiei. Deasupra teraselor agricole,constructorii incasi ridica sectorul urban.
Un oras intr-o natura imblanzita Sub conducerea arhitectilor si sefilor de santier in serviciul statului incas,lucratorii din cariere,cioplitorii in piatra si zidarii profesionisti construiesc construiesc noul oras. Ei sunt secondati de muncitorii salahorii recrutati dintre taranii supusi corvoadei,munca fortata in serviciul statului.Pe versantul de est din Machu Picchu (‘’Vechiul Varf’’),muncitorii fac enorme lucrari pentru a adapta orasul la mediul natural.Ei ridica ziduri de sustinere si amenajeaza multiple terase in cele doua sectoare,agricol si urban,pe care le are orasul.Mai multe incinte cu ziduri inalte apara orasul.In zona agricola,muncitorii instaleaza in plus canalizari pentru irigatie si transporta pe terase cantitati enorme de pamant necesare culturilor.In climatul tropical,muntele,transformat in gradina,raspunde nevoilor alimentare ale populatiei.Deasupra teraselor agricole,constructorii incasi ridica sectorul urban.Acesta este format din doua mari ansambluri,dominate de piata sacra in care se inalta templele.100 de scari si numeroase stradulete ingaduie circulatia in cartierele etalate pe mai multe nivele.Fantanile furnizeaza apa necesara.
Mari constructori Pentru a construi orasul,supusi imparatului Pachacuti s-au aprovizionat cu piatra din muntii de granit de la Machu Picchu.Lucratorii desprind blocurile cu ajutorul unor pene de lemn umezite,asezate la intervale regulate dupa contururile blocului.Dilatandu-se,lemnul face sa se crape stanca.Pietrele ajung apoi pe santier pe sanii urcate de-a lungul unor drumuri din pamant batatorit,unde sunt trase pe trunchiuri de lemn cu coaja curatata,cu ajutorul franghiilor.Pe santier,cioplitorii in pitra preiau stafeta si le modeleaza cu unelte din bronz,dalti si percutoare din piatra dura.Extrem de rigurosi,ei ajusteaza perfect blocurile,dand astfel o mare soliditate zidurilor care au rezistat cutremurelor de pamant.Ei obtin slefuirea finala frecand blocul cu nisip.Aceasta finisare este rezervata celor mai importante edificii din Machu Picchu,cum ar fi templele sau observatorul astronomic.Pentru a aseza materialele la locul potrivit,zidarii folosesc platforme de pamant pe care le inalta in acelasi timp cu zidul in constructie.Edificiile modeste sunt facute din pietre grosolan cioplite,imbinate intr-un mod mai putin regulat si legate intre ele printr-un mortar gros din argila.
Izolat in Anzi In continuarea ideilor lui Hiram Bingham,Machu Picchu a fost mult timp indentificat cu Vilcabamba,capitala rezistentei incase in fata spaniolilor.In 1964,descoperirea acestui oras,asezat in aval de Machu Picchu,a venit sa corecteze aceasta eroare.Interpretarile false pe care le-a facut istoricul american in ceea ce priveste rolul orasului s-au perpetuat totusi si dupa descoperire.Dupa parerea lui Bingham,situl le-ar fi oferit adapost Fecioarelor Soarelui,sau femrilor ce traiau izolate, in slujba suveranului incas si ar fi fost impartit in cartiere specializate.Astfel,Bingham enumera un cartier al inchisorilor,un palat al Incasului,locuinte ale preotilor,un cartier al nobilimi,ateliere.Aceste denumirii continua si astazi sa desemneze parti ale sitului ;cu toate acestea,oricine,oricine stie ca nu mai au nici o acoperire in realitate.Dar daca, deocamdata,destinatia majoritatii cladirilor ramane necunoscuta,in schimb rolul orasului apare mai limpede.Intemeiat in aceasta vale din ratiuni strategice,misiunea lui era aceea de a controla grupurile de populatie ce ocupau acea regiune salbatica apropiata de capitala Cuzco si de a evita incursiunile lor.Totodata,Machu Picchu avea o importanta economica,din moment ce el furniza orasului Cuzco penele de pasari si produsele tropicale consumate din belsug.Imprejmuit de munti sacri,Machu Picchu este si un loc sfant.Lasand neatinsa visarea,problemele ce se pun inca in legatura cu Machu Picchu nu fac decat sa sporeasca farmecul fascinant al sitului.Un imperiu efemer-Suveranul Pachacuti,mare cuceritor,intemeiaza Imperiul incas pe la 1440.Acesta atinge apogeul spre 1490.El se intinde,la vremea respectiva,din Columbia,la nord,pana in centrul statului actual Chile,la sud si cuprinde Ecuador,Peru,Bolivia si nord-vestul Argentinei.Capitala este Cuzco,in sudul Peru-ului.In 1532,spaniolii,sub conducerea conchistadorului Francisco Pizarro,pun stapanire peste acest imperiu care a durat mai putin de 100 de ani.Il trimit la moarte pe incasul Atahualpa si isi insusesc fabuloasele lui comori.In 1536,fratele lui vitreg,Manco Capac,preia comanda rascoalei impotriva invadatorilor.Dupa un zadarnic asediu al orasului Cuzco,el se retrage in muntii si padurile de nepatruns ale regiunii Vilcambamba,capitala ultimului focar de rezistenta.’’Imperiul Vilcambamba’’ isi gaseste sfarsitul in invazia armatei spaniole,in 1572 si executarea ultimului suveran,Tupac Amaru.Machu Picchu, care face parte din regatul Vilcambamba,este cucerit,iar locuitorii sai il abandoneaza la aceeasi data.
