Marea Adunare Naţională

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marea Adunare Naţională a fost organismul legislativ unicameral al Republicii Populare Romîne şi al Republicii Socialiste România în perioada 1948-1989.

[modifică] Prevederi constituţionale

Constituţia Republicii Populare Romîne, publicată în Monitorul Oficial Nr. 87 bis din 13 aprilie 1948, prevedea în Capitolul 3:

Art. 22. Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române este Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române.

Art. 23. Marea Adunare Naţională este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Române.

Art. 24. Marea Adunare Naţională are în competenţa sa directă:

a) alegerea Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române;

b) formarea Guvernului Republicii Populare Române;

c) modificarea Constituţiei;

d) chestiunile războiului şi ale păcii;

e) stabilirea planurilor economiei naţionale;

f) aprobarea bugetului de stat, a încheierii exerciţiilor bugetare şi stabilirea impozitelor şi veniturilor destinate bugetului statului;

g) stabilirea numărului de ministere, denumirea, contopirea şi desfiinţarea de ministere;

h) modificarea împărţirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Române;

i) acordarea amnistiei;

j) controlul general asupra aplicării Constituţiei.

Art. 25. Marea Adunare Naţională este aleasă de către oamenii muncii, cetăţeni ai Republicii Populare Române, pe circumscripţii electorale, câte un deputat la 40.000 locuitori. Marea Adunare Naţională se alege pe timp de 4 ani.

Art. 26. O lege se socoteşte adoptată dacă e votată de majoritatea simplă a Marii Adunări Naţionale.

Constituţia Republicii Socialiste România din 1965 prevedea următoarele:

Art. 4. Deţinător suveran al puterii, poporul o exercită prin Marea Adunare Naţională şi prin consiliile populare, organe alese prin vot universal, egal, direct şi secret. Marea Adunare Naţională şi consiliile populare constituie baza întregului sistem de organe ale statului. Marea Adunare Naţională este organul suprem al puterii de stat, sub conducerea si controlul căruia îşi desfăşoară activitatea toate celelalte organe ale statului.

Art. 25. Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare. Votul este universal, egal, direct şi secret. Au drept de vot toţi cetăţenii care au împlinit vârsta de 18 ani. Cetăţenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 de ani pot fi aleşi deputaţi în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare. ....

TITLUL III ORGANELE SUPREME ALE PUTERII DE STAT

Marea Adunare Naţională

Art. 42. Marea Adunare Naţională, organul suprem al puterii de stat, este unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România.

Art. 43. Marea Adunare Naţională are următoarele atribuţii principale:
1. Adoptă şi modifică Constituţia Republicii Socialiste România;
2. Reglementează sistemul electoral;
3. Hotărăşte consultarea poporului, prin referendum, asupra măsurilor de importanţă deosebită care privesc interese supreme ale ţării;
4. Adoptă planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, bugetul de stat şi contul general de încheiere a exercitiului bugetar;
5. Organizează Consiliul de Miniştri; stabileşte normele generale de organizare şi funcţionare a ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat;
6. Reglementează organizarea judecătorească şi a Procuraturii;
7. Stabileşte normele de organizare şi funcţionare a consiliilor populare;
8. Stabileşte organizarea administrativă a teritoriului;
9. Acordă amnistia;
10. Ratifică şi denunţă tratatele internaţionale care implică modificarea legilor;
11. Alege şi revocă pe Preşedintele Republicii Socialiste România;
12. Alege şi revocă Consiliul de Stat;
13. Alege şi revocp Consiliul de Miniştri;
14. Alege şi revocă Tribunalul Suprem şi procurorul general;
15. Exercită controlul general al aplicării Constituţiei. Numai Marea Adunare Naţională hotărăşte asupra constituţionalităţii legilor;
16. Controlează activitatea Preşedintelui Republicii Socialiste România şi a Consiliului de Stat;
17. Controlează activitatea Consiliului de Miniştri, a ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat;
18. Ascultă dări de seamă cu privire la activitatea Tribunalului Suprem şi controlează deciziile sale de îndrumare;
19. Controlează activitatea Procuraturii;
20. Exercită controlul general asupra activităţii consiliilor populare;
21. Stabileşte linia generală a politicii externe;
22. Proclamă, în interesul apărării ţării, a ordinii publice sau a securităţii statului, starea de necesitate, în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării;
23. Declară mobilizarea parţială sau generală;
24. Declară starea de război. Starea de război poate fi declarată numai în cazul unei agresiuni armate împotriva Republicii Socialiste România sau împotriva unui alt stat faţă de care Republica Socialista România are obligaţii de apărare mutuală asumate prin tratate internaţionale, dacă s-a produs situaţia pentru care obligaţia de declarare a stării de război este statornicită.

[modifică] Conducerea Marii Adunări Naţionale

De-a lungul timpului, Marea Adunare Naţională a avut drept conducători pe următorii lideri politici comunişti:

Constantin I. Parhon - preşedinte al Prezidiumului Republicii Populare Române (9 ianuarie 1948 - 13 aprilie 1948)

* Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe Stere şi Ion Niculi - vicepreşedinţi ai Prezidiumului RPR (30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948)

Constantin I. Parhon - preşedinte al Prezidiului MAN (13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952)
Petru Groza - preşedinte al Prezidiului MAN (2 iunie 1952 - 7 ianuarie 1958)
Mihail Sadoveanu şi Anton Moisescu - vicepreşedinţi al Prezidiului MAN (7-11 ianuarie 1958)
Ion Gheorghe Maurer - preşedinte al Prezidiului MAN (11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961)
Ştefan Voitec - preşedinte al Prezidiului MAN (20 martie 1961 - martie 1974)
Miron Constantinescu - preşedinte al Prezidiului MAN (martie 1974 - 18 iulie 1974)
Nicolae Giosan - preşedinte al Prezidiului MAN (26 iulie 1974 - 22 decembrie 1989)