Neolitic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Această perioadă cronologică este parte a epocii Holocenului. |
Pleistocen
|
Holocen
|
Neoliticul (sau epoca pietrei lustruite) este o perioadă din istoria omenirii. Termen a fost inventat în 1865 de istoricul John Lubbock. Neoliticul este ultima epocă a preistoriei şi cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic şi a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită şi de bronz, prin apariţia agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăriei.
Epoca neolitică urmeză pleistocenul final epipaleoliticul şi holocenul timpuriu, mezoliticul. Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii şi se încheie o dată cu apariţia metalurgiei cuprului în epoca cuprului sau eneolitic. Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă însă include o serie de manifestări economice comune cum ar fi uneltele din piatră lustruită, practicarea agriculturi şi domesticirea animalelor. Unii specialişti au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de comunităţi săteşti timpurii (în engleză: Early Village Communities) însă termenul nu a fost acceptat pe un spaţiu larg.
Cuprins |
[modifică] Origine şi evoluţie locală
În Orientul Apropiat culturile definite ca neolitice au apărut în mileniul X î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A şi Neolitic aceramic B) iar de aici se răspândesc spre est şi vest. Culturi neolitice fiind atestate în sud-estul Anatoliei şi nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr.
Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. şi Lahuradewa aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri facute pe valea Gangelui indică aşezări neolitice datate aproximativ 8000 î.Hr. şi polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariţie mai timpurie a modului de viaţă neolitic în această regiune.
În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată aproximativ între 7000 î.Hr. până în 5000 î.Hr..
În sud-estul Europei societăţile neolitice apar prin 7000 î.Hr. iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.Hr. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acestă regiune se numără cultura Starčevo-Criş şi cultura ceramicii liniare sau „Linearbandkeramic”. Printr-o combinaţie de difuziune culturală şi migraţie, tradiţiile neolitice s-au răspândit în întreaga Europă până în aproximativ 4500 î.Hr.
În America societăţile umane ating acest stadiu de evoluţie (agricultură şi mod de viaţă sedentar) aproximativ 4500 î.Hr. Se foloseşte termenul de 'Formative' în arheologia americană.
Agricultura neolitică timpurie se rezumă la un număr limitat de plante iar domesticirea animalelor se rezumnă doar la oi si capre. Începând cu 7000 î.Hr. începe domesticirea vacilor şi porcilor, stabilirea unor aşezări permanente şi producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici ale neoliticului au apărut în aceiaşi ordine peste tot în lume. De exeplu societăţile neolitice din Orientul Apropiat nu utilizau ceramica la începutul neoliticului. Socităţile omeneşti din Japonia utilizau ceramica înca din mezolitic.
[modifică] Organizare socială
Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhi sociale în neolitic. acestea fiind asociate mai ales cu începutul epocii bronzului. Cercetări arheologice efectuate în Europa Centrală şi de sud-est au evidenţiat existenţa în jurul unor aşezări neolitice a unor şanţuri circulare de mari dimensiuni. Aceste structuri necesită lungi perioade de timp precum si o mare forţă de muncă pentru a fi construite, cea ce sugerează o anumită organizare a societăţii. Acestă organizare a forţei de muncă este considerată o formă incipientă a aristocraţiei existente deja la începutul epocii bronzului. Alte dovezi ale unui început de stratificare socială sunt oferite de necropolele de la finalul neoliticului cum ar fi necropola de la Varna, unde se observă o puternică diferenţiere socială ca urmare a inventarului mormintelor .
[modifică] Agricultură
Cea mai importantă schimbare comaprativ cu perioadele precedente este apariţia agriculturii. În zonele în care s-a introdus cultivarea plantelor se asistă la o serie de schimbări economice şi sociale: are loc un proces de sedentarizare, aşezările cresc, ca urmare a nevoii de forţă de muncă pentru cultivarea terenurilor, locuinţele devin mult mai solide şi cresc uneori ăn dimensiuni. Această tendinţă se va menţine şi în epocile următoare prin apariţia oraşelor şi a statelor unde o mare parte a populaţiei se află implicată în producţia agricolă. Un alt beneficiu al practicării agriculturii a fost apariţia unui surplus de produse care a putut fi pastrat sau oferit la schimb unor alte comunităţi.
Schimbările profunde în societăţile omeneşti asociate cu apariţia agriculturii în neolitic au fost definite ca revoluţia neolitică, termenul fiind introdus de arheologul australian Vere Gordon Childe.
[modifică] Domesticirea animalelor
Domesticirea animalelor ca animale folosite la muncă sau ca sursă de hrană este o altă inovaţie a socităţii neolitice. Animalele au fost folosite ca o importantă sursă de hrană dar şi în schimbul de produse. Dejecţiile animale s-au folosit ca îngrăşământ natural, ca combustibil solid sau ca material de construcţii. Pentru comunităţile în care creşterea animalelor a devenit ocupaţia preponderentă apar noi schimbări sociale ca urmare a păstoritului. Unele comunităţi se află în continua mişcare cu turmele de animale , nu sunt atât de sedentare precum comunităţile a căror subsistenţă se bazează pe agricultură. Acest sistem de creştere a animalelor este cunoscut sub numele de transhumanţă.
[modifică] Tehnologie
Populaţiile neolitice au creat o serie de unelte necesare agriculturii cum ar fi seceri sau pietre de moară folosite la măcinat; au perfecţionat tehnicile de vânatoare şi pescuit prin apariţia unor diverse tipuri de săgeţi, harpoane, etc. Pentru păstrarea si gătitul produselor una din cele mai importante evoluţii tehnologice este apariţia vaselor ceramice. Pentru construcţia locuiţelor s-au folosit cărămizi de lut cum este cazul în Levant, Anatolia, Siria, nordul Mesopotamiei şi în Asia Centală. În Europa locuiţele sunt construite în general din lut amestecat cu materii organice pe structuri solide din lemn.
Cu unele mici excepţi o serie de populaţii cum ar fi socităţile din America sau din insulele din Pacific au rămas în stadiul neolitic până la contactul cu europenii.
[modifică] Situri celebre
O listă cu situri neolitice celebre include:
- Göbekli Tepe în Turcia, aprox. 9000 î.Hr.
- Jericho în Levant,aprox. 8350 î.Hr.
- Nevali Cori in Turcia, aprox. 8000 î.Hr.
- Çatalhöyük în Turcia, 7500 BC
- Dispilio in Grecia, aprox. 7500 î.Hr.
- Jiahu în China，7000 până 5800 î.Hr.
- Mehrgarh în Pakistan, 7000 î.Hr.
- Cnossos in Grecia, aprox. 7000 î.Hr.
- Lahuradewa în India, 6200 î.Hr
- Knap of Howar şi Skara Brae, în Insulele Orkney din Scoţia, aprox. 3500 î.Hr.
- Brú na Bóinne în Irlanda, aprox. 3500 î.Hr.
[modifică] Vezi şi
- Epoca pietrei
- Revoluţia neolitică
[modifică] Bibliografie
- Bellwood, Peter. (2004). First Farmers: The Origins of Agricultural Societies. Blackwell Publishers. ISBN 0631205667
- V. G. Childe (1953), New Light on the Most Ancient East
- E. Comsa (1987), Neoliticul pe teritoriul României
- G. Clark, S. Piggott (1965), Prehistoric Societies
- A. Whittle (1989), Problems in Neolithic Archaeology
