Nijni Novgorod

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la oraşul rusesc Nijni Novgorod.. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Novgorod (dezambiguizare).

Nijni Novgorod (în limba rusă: Ни́жний Но́вгород), cunoscut şi cu numele prescurtat Nijni, este al patrulea oraş al Federaţiei Ruse, după Moscova, Sankt Peterburg şi Novosibirsk. Are o populaţie de 1.311.252 locuitori, (în conformitate cu rezultatele recensămantului din 2002). Oraşul este centrul economic şi cultural al vastei regiunii economice Volga-Viatka şi, de asemenea, centrul administrativ al regiunii Nijni Novgorod şi al Districtului federal Volga.

Între 1932 şî 1990, oraşul s-a numit Gorki (Го́рький), botezat astfel în cinstea scriitorului Maxim Gorki. Coordonate: 56°20′00″N, 44°00′00″E

Nijni Novgorod
Ни́жний Но́вгород

Kremlinul din Nijni Novgorod.

Stema oraşului

Numit şi
"Nijni"

Conducere

Ţara
Oblastul/Regiunea
Raionul

Rusia
Regiunea Nijni Novgorod

Fondat

1221

Caracteristici geografice

Suprafaţa
- oraşului

674 km²

Populaţia
- oraşului (2002)

1.311.252

Coordonate

56°20′00″N, 44°00′00″E

Alte informaţii

Prefixul telefonic

007 8312

Oraşe înfrăţite

Essen, Philadelphia, Tampere, Linz, Novi Sad, Jinan

Site oficial: http://www.admcity.nnov.ru/english/

[modifică] Istoria oraşului

Imagine:Pushnikov house.jpg

Casă Puşkin din Nijni Novgorod

[modifică] Cetatea de scaun a cnejilor medievali

Oraşul a fost fondat de Marele Cneaz Iuri al II-lea în 1221 la confluenţa celor mai importante două râuri ale cnezatului ; Volga şi Oka. Numele oraşului poate fi tradus prin Oraşul Nou de Jos, ceea ce îl distingea de Novgorod – Oraşul Nou, fondat mai înainte. Fortăreaţa Nijni Novgorod era un punct puternic întărit la graniţa cnezatului, apărată în mod natural de albiile celor două râuri.

Împreună cu Moscova şi Tverul, Nijni Novgorod a fost printre cele câteva localităţi nou fonadate care nu au fost devastate de invazia mongolilor, şi aceasta numai datorită lipsei de importanţă în ochii invadatorilor. De-a lungul perioadei rămase în istoria rusă ca a jugului tătar, oraşul a devenit unul dintre cele mai importante centre politice ale regiunii. Importanţa sa a cresut şi mai mult, când capitala Cnezatului Suzdal a fost mutată aici de la Gorodeţ în 1350. Marele Cneaz Dmitri Constantinovici (1323-1383) a încercat să transforme oraşul de scaun al cnezatului într-o localitate mai bogată şi mai puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră şi mai multe biserici şi a fost protectorul artiştilor şi oamenilor de ştiinţă locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, Laurentian Codex, a fost scris pentru marele cneaz de călugărul local Laurentius în 1377.

[modifică] Nijni Novgorod – cea mai puternică fortăreaţă a Cnezatului Moscovei

Imagine:Nizhny kremlin.jpg

Kremlinul din Nijni Novgorod este cea mai veche structură păstrată în oraş

După ce oraşul a fost încorporat în Cnezatul Moscovei în 1392, familia cnejilor locali şi-au luat numele de Şuiski (de la numele oraşului Şui), şi s-a mutat la Moscova, unde a jucat un rol important important la Curte, şi chiar a avut pentru scurtă vreme un reprezentant pe tron – Vasili al IV-lea. Nijni Novgorod era folosit de Moscova ca un avanpost puternic întărit de maximă importanţă în lupta împotriva Hanatului tătarilor din Kazan. Kremlinul masiv din cărămidă roşie, una dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate citadele din Rusia, a fost construit în 1508 – 1511. Kremlinul a rezistat cu succes asediilor tătarilor din 1520 şi 1536.

În 1612, aşa-numita miliţie naţională, pusă pe picioare de negustorul local Kuzma Minin şi comandată de Cneazul Dmitri Pojarski, a învins şi alungat trupele poloneze din Moscova, astfel luând sfârşit perioada cunoscută în istorigrafia rusă ca Timpurile întunecate, (moment în care a fost pusă baza dinastiei Romanov). Piaţa principală din faţa Kremlinului a fost botezată cu numele negustorului Minin, rămăşiţele lui pământeştii fiind îngropate în citadelă. În amintirea evenimentelor care au dus la eliberarea Moscovei, pe 21 octombrie 2005, în faţa Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată o copie a grupului statuar din Piată Roşie a lui Minin şi Pojarski, aici fiind locul în care se presupune că a fost citită proclamaţia prin care au fost chemaţi voluntarii la luptă împotriva polonezilor.

De-a lungul timpului, oraşul a prosperat datorită comerţului, fiind legat de familia celor mai bogaţi negustori ruşi, Stroganov, care-şi stabilise aici cartierul general al afacerilor. În perioada de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, în oraş s-a dezvoltat un stil arhitectural şi al picturii de icoane aparte, cunoscut ca Stilul Stroganov.

Stema oraşului Nijni Novgorod din 1781(scut alb cu un cerb roşu cu copitele şi coarnele negre) a fost preluată în noua stemă din 1992, la care au fost adăugate mănunchiurile de frunze aurii de stejar cu panglici tricolore alb-roşii-albastre.

[modifică] Nijni Novgorod – centrul comercial de primă mărime

Clădirea care a găzduit Marea Expoziţie Rusă.

În 1817, Expoziţia Makariev, una dintre cele mai longevive din lume, a fost transferată la Nijni Novgorod, din acel moment fiind vizitată de milioane de turişti anual. De pe la mijlocul secolului al XIX-lea, oraşul şi-a câştigat renumele de capitală comercială a Impriului Rus. Aparatul de recepţie radio al inginerului Aleksandr Popov şi primul turn hiperboloidal din grinzi al inginerului Vladimir Şuhov au fost expuse la Expoziţia Industrială şi Artistică Rusă din Nijni Novgorod În 1896. În oraş s-au dezvoltat treptat diferite intreprinderi industriale şi, la începutul secolului al XX-lea, oraşul a devenit şi un centru industrial de primă mărime. Henry Ford a ajutat la construirea unei uzine de tractoare şi camioane la sfârşitul deceniului al treilea al secolului trecut prin consultanţa oferită de inginerii săi, inclusiv a colaboratorului său de nădejde, Walter Reuther.

Scriitorul Maxim Gorki s-a născut aici în 1868, în romanele sale el descriind în mod realist viaţa posomorâtă a muncitorimii oraşului. Cât încă marele romancier era în viaţa, oraşul a fost rebotezat în cinstea sa Gorki, dupâ reîntoarcerea scriitorului din emigraţie în 1935, la invitaţia lui Stalin.

Oraşul şi-a reluat vechiul nume în 1991. Până în acest moment, Nijni Novgorod a avut statut de oraş închis, datorită numeroaselor intreprinderi şi laboratoare de cercetare cu caracter militar secret. Fizicianul şi laureatul Premiului Nobel Andrei Saharov a fost exilat în acest oraş până în 1986, pentru a-i împiedica pe străini să intre în legătură cu savantul dizident. Odată cu reluarea numelui original, oraşul a scăpat şi de limitările impuse de statutul său special de oraş inchis.

Oraşul are un sistem de transport public dezvoltat – autobuze, metro, aeroport – are o viaţa culturală bogată, aici activând mai multe teatre, muzee şi institutii de învăţământ. Printre intreprinderile industriale de renume se numără uzinele care produc camioanele GAZ şi automobilele Volga.

Biserica Stroganovskaia.

[modifică] Punctele de interes turistic

Cea mai mare parte a centrului istoric al oraşului este format din clădiri în stilurile Renaşterea rusă şi Empire stalinist. cea mai reprezentativă imagine a oraşului este cea a zidurilor Kremlinului (1500 – 1511), cu turnuri construite din cărămidă roşie. După perioada demolărilor bolşevice, singura construcţie originală rămasă în interiorul zidurilor fortificaţiilor a fost Catedrala Arhanghelului (1624-1631), construcţie ridicată peste un lăcaş de cult mai vechi, din secolul al XIII-lea.

Alte puncte de interes turistic sunt cele două mânăstiri medievale: Mânăstirea Peşterilor, (cu o catedrală austeră cu cinci turle (1632) şi cu două biserici cu acoperişul în formă de cort, din 1640), şi Mânăstirea Bunei Vestiri, (înconjurată de ziduri puternice de cetate, cu o catedrală cu cinci turnuri (1649) şi cu biserica Buneri Vestiri (1678)). Singura casă particulară care s-a păstrat din timpurile vechi este casa negustorului Puşnikov.

Cele mai originale şi frumoase biserici ale oraşului au fost construite de familia de negustori Stroganov în stilul baroc. Printre ele se numără Biserica Naşterii Sfintei Fecioare din centru, sau Biserica Sfintei Fecioare din Smolensk (1694-1697) din suburbia Gordeevka, lângă care, în vechime, se afla palatul Stroganovilor.

Alte biserici demne de văzut sunt:

Catedrala Mântuitorului, construită în stilul Empire, proiectată de Agustin de Bétancourt şi Auguste de Montferrand în 1822;
aşa-numita Catedrala Noii Expoziţii, construită în stil Renaşterea rusă în 1856 – 1880;
proaspăt reconstruită Biserică a Naşterii lui Ion Botezătorul (1676-83), aflată lângă zidurile Kremlinului, folosită în perioada sovietică pe post de bloc de locuinţe;
Biserica Bunei Vestiri de pe dealul Sfântul Iliel (1672) ;
locul de închinăciune al credincioşilor de rit vechi din Cimitirul Bugrovskoe, (1910);
Biserica din lemn a Sfintei Intervenţii (1660), adusă în Nijni Novgorod de la ţară.

Imagine:Nizhny centre.jpg

Piaţa centrală din oraş a primit numele eroilor Kuzma Minin şi Dmitri Pojarski

Nijni Novgorod are mai multe oraşe industriale satelit –Kstovo, Dzerjinsk şi Bor. oraşul Semionov, la la nord de Nijni Novgorod, este un centru al producătorilor vestitelor obiecte pictate pe lemn Hohloma. Un alt oraş satelit, Balahna, este vestit pentru arhitectura sa medievală.

Clima regiunii este continentală, asemănătoare cu a Moscovei, mai caldă insă în timpul iernii, care durează din noiembrie până în martie.

Legătura dintre capitala Rusiei şi Nijni Novgorod se face cu trenuri de noapte, cu autocare sau cu avionul. Din decembrie 2002, a fost dat în funcţiune un tren de mare viteză, care asigură parcurgerea distanţei dintre Moscova şi Nijni în mai puţin de 5 ore. În zonă există aproximativ 13.000 km de drumuri moderne, 1.000 km de căi ferate şi 805 km de canale şi râuri amenajate pentru navigaţie. Aeroportul Strigino asigură legături regulate cu toate oraşele importante ale Rusiei. De pe acest aeroport, compania Lufthansa operează trei curse internaţionale pe săptămână. În timpul verii, legăturile cu Moscova şi Sankt Peterburg pot fi asigurate şi cu vasele fluviale de pasageri şi de marfă.

În oraş funcţionează mai multe muzee – de artă, istorie şi cultură. Ceea ce dă însă o notă aparte acestei galerii este uimitoarea colecţie de avantgardei ruse – Cazimir Malevici, Wassily Kandinsky, Natalia Gonciarova, Mihail Larionov şi alţii. Există şi o importantă colecţie de artă orientală.

[modifică] Oraşe înfrăţite

[modifică] Bibliografie

Munro-Butler-Johnstone, Henry Alexander, A trip up the Volga to the fair of Nijni-Novgorod, Oxford: J. Parker and co., 1876.
Fitzpatrick, Anne Lincoln, The Great Russian Fair: Nizhnii Novgorod, 1840-90, Houndmills, Basingstoke, Hampshire: Macmillan, in association with St. Antony’s College, Oxford, 1990. ISBN 0-333-42437-9