Nikolai Ejov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nikolai Ivanovici Ejov (Николай́ Ива́нович Ежов́) (1 mai 1895–4 februarie? 1940) a fost şeful Comisariatului Poporului pentru Afacerile Interne – NKVD – între 1936–1938, în timpul Marii Epurări. Perioada în care a fost la putere este uneori numită Ejovşcina (Ежо́вщина – perioada Ejov).
 |
 |
| Poza în care Nikolai Ejov apărea alături de Stalin a fost retuşată de cenzorii sovietici. Asemenea modificări ale pozelor oficiale erau un lucru obişnuit în timpul regimului stalinist. |
Ejov s-a năcut la Sankt Peterburg. A absolvit numai cursurile şcolii elementare. Din 1909 până în 1915 a lucrat ca ajutor de croitor şi ca muncitor industrial. Din 1915 până în 1917 a fost încorporat în armata ţaristă. S-a alăturat bolşevicilor pe 5 mai 1917 în Vitebsk, cu doar câteva luni mai înaintea izbucnirii Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. În timpul războiului civil rus (1919–1921) a luptat în rândurile Armatei Roşii. După februarie 1922, a lucrat în sistemul politic, cel mai mult ca secretar al diferitelor comitete regionale ale partidului comunist. În 1927 a fost transferat la Departamentul contabilitate şi aprovizionare al Partidului Comunist, unde a lucrat ca instructor şi ca şef de facto al departamentului. Din 1929 până în 1930 a fost adjunct al Comisarului Poporului pentru agricultură. În noiembrie 1930 a fost numit şef al unor departamente diferite ale partidului comunist: Departamentul afacerilor speciale, Departamentul de personal şi Departamentul industriei. În 1934 a fost ales membru supleant în Comitetul Central al Partidului Comunist, iar în anul următor a devenit secretar al CC al PCUS. Din 1935 până în 1939 a fost de asemenea preşedintele Comisie centrale de control a partidului.
A fost unul dintre cei mai loiali sprijinitori ai lui Stalin. În 1935 a scris un articol în care afirma că opoziţia politică duce în mod obligatoriu în cele din urmă la violenţă şi terorism, aceasta fiind una dintre bazele ideologice ale epurăruilor care au urmat. A fost numit Comisar al Poporului pentru Afacerile Interne (şef al NKVD) şi a fost ales membru plin al Comitetulului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe 26 septembrie 1936, după destituirea lui Genrih Iagoda. În timpul lui Ejov, epurările au atins punctul culminant, aproximativ jumătate dintre şefii partidului comunist şi ai armatei fiind trimişi în închisori sau în faţa plutoanelor de execuţie, alături de mulţi alţi cetăţeni obişnuiţi suspectaţi de "disidenţă" sau "sabotaj".
Deşi a fost de asemenea numit şi în postul de Comisar al Poporului pentru Transportul pe Apă pe 8 aprilie 1938 rămânând şi în fruntea NKVD, puterea lui a început să scadă în mod constant. Pe 22 august 1938, Lavrenti Beria a fost numit adjunctul lui Ejov şi a preluat în fapt frâiele conducerii comisariatului. Când, pe 11 noiembrie 1938, Stalin şi Viaceslav Molotov, în articolele lor, au criticat aspru munca şi metodele NKVD-iste, Ejov a fost eliberat la cererea sa din funcţia de Comisar al Poporului pentru Afacerile Interne, pe 25 noiembrie. Beria i-a succedat în fruntea acestui comisariat.
Pe 3 martie 1939, Ejov a fost demis din posturile din CC al PCUS. Pe 10 aprilie 1939 a fost arestat şi judecat pentru mai multe capete de acuzare printre care spionaj şi trădare, (inclusiv tentativă de asasinare a lui Stalin) şi homosexualitate. A fost găsit vinovat şi, cel mai probabil, a fost împuşcat pe 4 februarie 1940.
Ejov nu a fost niciodată reabilitat datorită rolului său important în timpul epurărilor.
