Sándor Petőfi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sándor Petőfi

Sándor Petőfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskőrös, comitatul Pesta - d. probabil 31 iulie 1849, Albeşti, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluţiei de la 1848 din Ungaria şi Transilvania.

Cuprins

1 Tinereţea
2 Poetul
3 Revoluţionarul
4 Principalele opere literare
5 Legături externe

[modifică] Tinereţea

S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petrović meşter măcelar de origine sârba, iar mama sa Hrúz Maria de origine slovacă.

Avea 7 ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră oraşul natal. Tatăl lui a încercat să-l educe în cele mai bune şcoli, dar când avea 15 ani, din cauza inundaţiilor din 1838 şi a girării unui rude familia lui şi-a pierdut toată averea. El trebuie să părăsească şcoala, şi să lucreze ca actor la Pesta, învăţător la Ostffyasszonyfa şi soldat în Sopron.

[modifică] Poetul

După multe călătorii aventuriere ajunge să fie studentul colegiului papal, unde se întâlneşte cu scriitorul Mór Jókai, cu care se împrieteşte. După un an, în 1842, publicată de ziarul Athenaeum, pe care a semnat-o ca Petrovics Sándor. În aceaşi an, la 3 noiembrie, a publicat prima poezie semnată cu numele de Petőfi.

Dar l-a înteresat mai mult actoria, decât scrierea, şi timp de doi ani pleacă în turnee. Totuşi în 1844 a mers pe jos de la Debrecen pâna la Pesta, ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui foarte apreciate foloseşte elemente populare, tradiţionale, deseori cu rime folosite şi în cântece populare. În 1845 se naşte şi cea mai lungă lucrare a lui, epopeea "János vitéz".

În 1846 face o călatorie în Ardeal la Carei unde îl cunoaste pe contele opozitionist Teleki Sándor şi pe viitoarea lui soţie Júlia Szendrey. În 1847 la Baia Mare coboară într-o mină, ocazie cu care scrie poezia "În mina". Soţii Petőfi locuiesc în Colţău între 8 septembrie 1847 şi 20 octombrie 1847. În timpul acesta Sándor Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Crezul sau poetic şi politic este destăinuit în anul 1847: " Dacă poporul va fi stapân în poezie, nu va fi departe să stapânească şi în politică, iată ce ne învaţă acest secol, iată ţelul pe care trebuie să-l urmărim…. Sus cu poporul , în iad cu aristocraţia!"

[modifică] Revoluţionarul

Soţia lui Petőfi, Júlia Szendrey

Orlai Petrics Soma: portretul lui Sándor Petőfi (anii 1840)

În 1848 participă şi el activ la revoluţie, la 16 septembrie scrie proclamaţia de egalitate, şi se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulţumiţi de el, fiind foarte căpos şi atacând deschis conducerea neeficientă a armatei. Soţia sa Júlia dă naştere fiului lor Zoltán pe 15 decembrie. Petőfi este nevoit să ceară concediu, iar plecarea lui este considerată laşitate de duşmanii lui din armată.

Datorită acestor atacuri împotriva lui, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaş la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem, participând prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".

La 30 iulie 1849 încercuiţi de trupele ţariste la bătălia de la Albeşti poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susţin că şi-a aflat moartea, în timpul retragerii, alţii că a fost dus ca prizonier de război în Rusia ţaristă.

Poetul naţional al poporului maghiar, Sándor Petőfi cunoaste o audienţa dintre cele mai elocvente pe toate meridianele lumii, transmiţând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.

Imagine:BanknotePetofi.jpg