Sursă de lumină în proiecţia cinematografică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sursa de lumină în proiecţia cinematografică este unul din elementele cele mai importante pentru proiecţia cinematografică. De ea depinde calitatea imaginii proiectate pe ecran, stabilirea mărimii corecte a imaginii proiectate pentru sala respectivă, de a asigura o culoare cât mai aproape de real.
Actualmente se întrebuinţează numai surse de lumină care folosesc energia electrică ca energie primară pentru funcţionare. În funcţie de fenomenele care stau la baza transformării energiei primare în energie luminoasă, aceste surse pot fi :
- Lampă cu incandescenţă ;
- Lampă cu descărcare în gaze ;
- Arcul electric.
Incerc să redau mai jos într-un mod cât mai uşor de înţeles modul de funcţionarea a acestora, ţinând cont de cunoşinţe de fizică la un nivel mediu.
Cuprins |
[modifică] Lampă cu incandescenţă
[modifică] Lampa cu incandescenţă în vid sau în gaze inerte
Este lampa în care emisia de lumină este produsă cu ajutorul unui corp adus la incandescenţă (filament) prin trecerea unui curent electric.
Lampa este formată dintr-un culod ( fasung ) metalic pentru fixare în care este montat un balon de sticlă ermetic. În interiorul balonului se află un filament confecţionat din wolfram. Interiorul balonului poate fi vidat sau cu un amestec de gaze inerte. Rolul gazelor inerte este de a reduce procesul de volatilizare a wolframului, ducând la creşterea temperaturii filamentului mai mult, obţinându-se un flux luminos mai mare şi o temperatură de culoare mai ridicată.
Spectrul de lumină este slab către infraroşu (poate denatura culorile filmului color).
Lămpile cu incandescenţă folosite în cinematografie au puteri între 75 w şi până la 20 kw, alimentate la tensiuni între 30 V - 240 V. Necesită o manipulare atentă, evitarea şocurilor, grăsimilor, respectarea condiţiei de poziţionare şi a tensiunii de alimentare.
[modifică] Lampa cu incandescenţă cu ciclu de regenerare sau cu halogeni
Pentru asigurarea unei lumini puternice şi cu spectrul cât mai spre ultraviolet pentru a nu afecta imaginea color, filamentul de wolfram este solicitat intens din punct de vedere termic. Vaporii de wolfram se depun pe balonul de sticlă înegrindu-l. Prin introducerea unor halogeni, cum este iodul, într-o anumită cantitate, acesta se combină cu atomii de wolfram formând o halogenură de wolfram, un gaz incolor care se descompune datorită temperaturii ridicate când ajunge lângă filament. Aici atomul de wolfram se depune pe filament iar halogenul eliberat îşi reia ciclul.
Rolul halogenului este ca pe toată perioada de funcţionare a lămpii, acesta să aibă în permanenţă un balon de sticlă curat care nu va afecta emisia de culoare (către ultraviole).
[modifică] Lampa cu descărcare în gaze
O metodă răspândită de realizare a emisiei de radiaţii luminoase este aceea de a trece un curent electric prin gaze, cu respectarea unor condiţiuni. Emisia luminoasă a gazelor obţinută sub acţiunea descărcărilor electrice se numeşte electroluminiscenţă.
In proiecţia cinematografică obişnuit se foloseşte lampa cu xenon. Constructiv este un balon alungit din cuarţ umplut cu xenon în care sunt montaţi doi electrozi metalici (oţel special). Fiind alimentată cu curent continuu, electrodul pozitiv va fi mai gros decât cel negativ. Electrodul pozitiv va avea o suprafaţă determinată de pata de lumină de care are nevoie sistemul lumino-optic de proiecţie al tipului de aparat de proiecţie care foloseşte lampa.
De remarcat că presiunea gazului de xenon din interiorul balonului este la rece de 8 - 10 kg/cm.p., iar în timpul funcţionării ajunge la 30 kgf/cm.p. Acest lucru impune ca în timpul lucrului să fie luate măsuri deosebite de manipulare; se impune o bună ventilaţie atât pentru răcire, cât şi pentru faptul că decărcarea electrică creează ozon în cantităţi nocive. De asemeni faptul că lumina radiată se apropie foarte mult de limita înaltă de ultraviolete dăunătoare epidermei, este necesară etaşeizarea lanternei de proiecţie contra scăpărilor de lumină. Manipularea lămpii cu xenon se face numai cu o mască protectoate pe faţă, care să apere contra unei eventuale explozii.
Punerea în funcţiune se face cu ajutorul unui dispozitiv de amorsare, care generează un impuls de înaltă tensiune ( 15 - 50 KV ) şi frecvenţă ( 300 - 700 Hz ).Poziţia de funcţionare poate fi orizontală, verticală, sau înclinată sub un anunit unghi în funcţie de manualul de utilizare al fabricantului şi în funcţie de cerinţa fabricantului de aparate de proiecţie cinematografice.
Constructiv, ele se fac pentru puteri între 75 W şi75 000 W. In cinematografie sunt folosite cele până la 6ooo W.
[modifică] Arcul electric (arc voltaic)
Arcul electric este descărcarea electrică într-un mediu gazos - aerul- însoţită de efecte luminoase şi termice. Arcul electric se produce în aer între doi electrozi de cărbune alimentaţi fie la o sursă electrică de curent continuu sau alternativ.
In funcţie de intensitatea curentului şi caracteristicile cărbunilor folosiţi, arcul electric poate fi de mică, medie sau mare intensitate. In proiecţia cinematografică sunt folosiţi cei de mare intensitate, alimentaţi la curent continuu.
