Émile Durkheim
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna martie 2007.
Emile Durkheim (1858-1917), sociolog francez, s-a născut la Epinal (Franţa) în 1858.
Una dintre faţete ale teoriei fondatorului sociologiei franceze este cu siguranţă conceptul de integrare. De ce şi cum sunt integraţi indivizii în societate? Integrarea traversează de la un capăt la celălalt cercetările conduse de Durkeim. Înca de la lucrarea sa "Despre diviziunea muncii sociale" (1893), în care pune problema naturii şi a cauzei evoluţiei societăţilor moderne spre o mai mare diferenţiere a funcţiilor sociale. Durkheim ridică problema originii ordinii sociale, contestă explicaţiile artificiale, prin convenţie, şi propune o teorie bazată pe norma şi sancţiune, ca fiind condiţiile iniţiale ale oricărei existenţe în societate.
Dacă împrumuta de la H. Spencer teza generală a evoluţiei societăţilor moderne către o mai mare diviziune a muncii, în analiza el se indepărtează de ea. Pentru Durkheim, această schimbare macrosocială survine nu pentru că este necesară şi corespunde unei finalităţi oarecare, ci pentru că este provocată de cauze mecanice precum sporirea volumului, a densităţii populaţiei şi a raporturilor sociale. Aceste idei sunt reluate şi aprofundate în "Suicidul" (1897).
O alta lucrare importantă (Formele elementare ale vieţii religioase) defineşte esenţa religiosului prin sacru. Sacrului trebuie să-i adăugăm credinţele, ritualul şi o Biserică, simbol al comuniunii credincioşilor. Sacrul este un element colectiv şi impersonal.
Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educaţiei şi a familiei, două instituţii care contribuie la socializarea indivizilor.
