August II (Polonia)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Friedrich) August der Starke (n 12 mai 1670 in Dresda; † 1 februarie 1733 in Varşovia) din dinastia Albert (dinastie de prinţi germani din linia Wettiner - cetatea Wettin lângă Halle Germania) fiind Friedrich August I prinţ de Saxonia mai târziu August II. rege al Poloniei şi prinţ al Lituaniei.
Este o figură pregnantă a luxului de la curte şi a absolutismului german, în perioada s-a clădit mult în stil baroc, fiind şi un colecţionar al operelor de artă, Dresda devenind în timpul său o metropolă culturală.
In timpul domniei sale nobilii de la curtea sa se amestecă în războiul nordic (1700- 1721) război pentru hegemonie în bazinul Mării Baltice dintre Polonia, Rusia, Prusia şi Danemarca cu Norvegia, război cu ghinion pentru Polonia şi Saxonia.
Neputinţa sa de a realiza reformele necesare în statul Polono-Lituan au permis Imperiului Rus să-şi extindă sfera de influenţă, politica lui fiind probabil cauzele războiului de şapte ani (1756-1763).
Cuprins |
[modifică] Biografie
August s-a născut în Dresda la data de 12. Mai 1670 ca al doilea fiu al prinţului Johann Georg III de Saxonia şi prinţesei Anna Sophie de Danemarca ş Norvegia, primind o educaţie aleasă prin învăţarea teologiei, istoriei, matematicii, limbilor italine, franceze şi spaniole ca şi cultură muzicală şi arta militară.
La vârsta de 17 ani face o călătorie incognito prin Frankfurt am Main, Straßburg, Paris, Spanien, Portugal, England, Holland, Dänemark, Schweden, Nürnberg, Augsburg, München, Innsbruck, Milano, Veneţia, Viena.
Este iniţiat în mânuirea armelor, taina obţinerii porţelanului şi încercările alchimistului Johann Friedrich Böttger de obţinerea aurului.
Prin moartea fratelui să cu care n-a avut niciodată relaţii bune, devine singurul moştenitor.
A luat parte la războiul cu turcii de partea Ungariei 1696 cu rezultate diferite, în bătălia de la Bega saşii suferă pierderi grele datorită rezistenţei opuse de bătrânul general imperial faţă de ideile tânărului prinţ August.
[modifică] Prinţ al Saxoniei
[modifică] Politica internă
- I-a măsuri de consolidare a absolutismului cu îngrădirea influenţei nobililor, de la mijlocul anului 1706 se consultă cu cabinetul secret constituit de el din ofiţeri şi miniştri de încredere ca ( von. Beichlingen, v. Flemming, v. Zech, v. Schöning, A. M. G. v. Hoym, C. H. v. Hoym, H. F. v. Friesen, O. H. v. Friesen, v. Werthern, v. Löwendahl, Wicardel, v. Wackerbarth, v. Manteuffel, A. F. v. Pflugk ) această metodă o extinde şi la alte autorităţi statale ca şi un sfat secret de război centralizând puterea în mâna sa.
Aceste măsuri ca şi convertirea prinţului August la catolicism au dus la conflicte şi o revoltă în 1717.
In anul 1724 este tipărit pentru prima oară în Leipzig un codex de legi „Codex Augusteus“ codex care va fi modifica legile Constitiţiei din anul 1572.
Prin acest codex va fi şi mai mult consolidat absolutismul şi printre altele este admisă stabilirea din nou a evreilor şi interzice prigonirea , fiind abrogată legea anterioară din 1430 în care le era interzis evreilor de a se stabili în Saxonia. - Economia şi finanţele, sunt la fel centralizate prin introducerea (octombrie 1694) a unui sistem de imozite independent de sistemul comunelor măsuri ce duc în 1703 la serie de opuneri aplicării acestui sistem, aceste rezistenţe fiind înlăturate prin o serie de reforme.
[modifică] Războaiele purtate ca rege al Poloniei
[modifică] Schimbarea credinţei, obţinerea coronei Poloniei
La 1 iunie 1697 August în capela curţii imperiale din Viena trece la religia catolică şi prin cumpărarea cu ajutorul lui Lehmann (un bancher evreu) şi a grofului Flemming, a unor nobili de la curtea Poliniei, este ales la 26 / 27 iunie în Varşovia şi apoi la 15 septembrie 1697 în Cracovia (Cracau) ca rege al Poloniei numindu-se August II. Mocny coroană regală la care trebuie să renunţe după înfrângerea suferită în Marele Război Nordic în faţa Suediei| şi pacea încheiată cu aceasta în Altranstädt 1706, redobândind însă coroana în anul 1709.
Grofului Flemming trimisul lui August la curtea poloneză îi reuşeşte să dezbine nobilimea polonă, zădărnicind eforturile papei Innozenz XI, pe prinţul Livio Odescalchi, duce de Bracciano şi Ceri nepotul său sau pe fiul regelui Ian Sobieski, în total erau 12 nobili care candidau pentru tronul Poloniei printre care se număra şi candidatul Franţei prinţul Franz Ludwig de Bourbon-Conti .
Prin convertirea lui August la catolicism, făcută numai din calcul politic, Saxonia pierde rolul său conducător în ierarhia principatelor protestante germane, acest rol fiind preluat de Prusia. August renunţă la folosirea Instrumentariumului - cuius regio, eius religio pentru recatolicizarea Saxoniei care era considerată ca o emancipare, asigurând supuşii săi saşi printr-un decret (1697) că trecerea lui la catolicism nu va avea nici un fel de urmări pentru populaţia saxonă, prin aceasta August rămâne mai departe conducătorul bisericii protestante saxone.
August şi urmaşii săi trecuţi deveniţi de asemenea catolici n-au cedat presiunii papilor de a recatoliza saşii.
Aventura poloneză a costat mult Saxoniei, astfel din visteria statului au fost scose enorme pentru cumpărarea nobililor şi clerului polonez, August renunţând la unele venituri şi proprietăţi ala sale din Saxonia.
[modifică] Domnia în Polonia şi Războiul nordic
Intr-o o campanie militară din Moldova (azi Republica Moldova) armata polonă sub conducerea lui August înving pe tătari în bătălia de la Podhajce (1698), izbândă care va dtermina ulterior Imperiul Otoman să semneze Tratatul de Pace de la Karlovitz (1699).
Ca noul rege ales în Polonia August este sprijinit şi sfătuit mai departe de nobilii saşi, lucru dezaprobat de nobilimea polono-lituană (Szlachta) aceasta duce la conflict de interese regatul devenind un butoi cu praf de puşcă.
Sfatul nobililor polonezi era relativ incapabil de a lua hotărâri prin Liberum Veto fiind dezbinat prin interese private diferite, la care se adaugă dificultatea finanţării unor reforme prin greutăţile visteriei statului, vistiernic fiind Jan Jerzy Przebendowski 1638 - 1729).
După războiul nordic August caută să constituie o monarhie absolută prin o serie de arestări, în 1715 / 1716, are loc o revoltă a mici nobilimi poloneze contra regelui, rebelii erau uniţi prin Conferederaţia din Tarnogrod fiind conduşi de mareşalul Ledóchowski, groful Branicki, şi Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câştigat bătăliile mai importante dar nu i-a reuşit o victorie decisivă îmotriva răsculaţilor, visteria regală era goală, August este nevoit să accepte prin intermediul ţarului Pacea de la Varşovia cu condiţia ca armata saxonă să părăsească teritoriul Poloniei.
După anul 1716 se linişteşte situaţia politică în Polonia, făcând posibilă introducerea anumitor reforme, dar fără nici o perspectivă în privinţa absolutismului şi asigurarea succesiunii pe tron a urmaşilor regelui.
După războiul nordic, Polonia se reface economic are loc un schimb intensiv de mărfuri între regatul Poloniei şi Saxonia, comerţul fiind înlesnit prin stabilirea unor taxe vamale, pe piaţa organizată în Leipzig.
Nobilimea poloneză îşi păstrează privilegiile, fiind astfel imposibil de realizat o centralizare a economiei şi finanţelor, până la 20 % din impozite fiind încasată de magnanţii polonezi.
August cu toate greutăţile întâmpinate, după războiul nordic, reuşeşte să-şi asigure tronul prin politica sa de alianţă cu Austria şi Anglia contra Rusiei şi Prusiei.
[modifică] Visuri şi ambiţii militare
August deja în anul 1704 a plănuit căsătoria fiului său cu prinţesa Maria Josepha de Austria (1699–1757) pentru realizarea unei alianţe cu Austria contra Prusiei, care era în ascensiune.
Visul lui de a ajunge pe tronul Habsburgic după moartea împăratului Austriei Joseph I (1678-1711) este abandonat el jucând un rol neutral în alegerea candidaţilor pe tronul austriac, mai târziu doreşte în secret obţinerea tronului lui Karl VI. (1685-1740) care era împăratul Austriei şi regele Ungariei, dar îi lipsesc mijloacele necesare.
Planurile de a asigura urmaşilor săi succesiunea pe tronul Poloniei este de asemenea zădărnicit.
In anii 1721 / 1722 izbucneşte războiul vamal cu Prusia terminat în anul 1725 în favoarea Prusiei.
August întăreşte deja în 1682 armata saxonă, proces continuat în 1700 / 1701 şi cu o reorganizare în 1712, iar în anul 1723 lasă înfiinţarea unei academii militare, toate acestea fiind măsuri de prevedere în situaţia unor conflicte militare cu Prusia sau Austria, lăsând de asemenea să aibă loc o paradă militară (1730) apreciată şi de regele Prusiei (regele soldat Frederic Wilhelm I 1688-1740) care este jignit pe teren diplomatic de saşi, ceace probabil a dus la războiul nemilos de şapte ani al Prusiei contra Saxoniei.
[modifică] Puterea legendară şi moartea lui August
Porecla lui August der Starke = cel tare, Hercule saxon sau mână de fier se datoreşte puterii sale deosebite, pe care se presupune că a moştenit-o de la Cimburgis von Masowien o nobilă poloneză (1394-1429) fiind considerată mama habsburgilor.
Astfel se povesteşte depre el că ar fi fost în stare să rupă cu mânile o poctoavă sau să îndoaie o bară de fier.
Dar unii presupun că potcoava de cal era turnată pe atunci dintr-un aliaj mai moale ca azi.
Monarhul avea o înălţime de 1,76 m, înălţime care în aceea perioadă de timp era uriaşă.
August suferea de boala diabetus melitus din care cauză i-au fost amputate două degete la picior, de asemenea suferea de hipertensiune arterială, având greutatea corporală de 110 kg, August moare la 1 februarie 1733 în Varşovia având vârsta de 62 de ani fiind înmorântat în Cracovia.
Inima lui după dorinţa sa a fost dusă la Dresda într-o casetă aurită.
Moartea lui a declanşat o undă de tristeţe şi doliu în rândul saxonilor fiind cântată de barzii din acel timp.
In Hamburg studenţii de teologie în Serenata Eroica folosesc melodia de doliu care a fost cântată la moartea lui August cel Tare.
Un bust al lui August datând din secolul XIX se găseşte în Walhalla din Bavaria
[modifică] Înaintaşi
┌──> Johann Georg I. (1585–1656),
│ Kurfürst von Sachsen (prinţ elector)
│
┌──> Johann Georg II. (1613–1680),
│ Kurfürst von Sachsen (prinţ elector)
│ │
│ └──> Magdalena Sibylle (1587-1659),
│ Prinzessin von Preußen (pinţesă)
│
┌──> Johann Georg III. (1647–1691),
│ Kurfürst von Sachsen (prinţ elector)
│ │
│ │ ┌──> Christian (1581–1655),
│ │ │ Markgraf von Brandenburg-Bayreuth (grof)
│ │ │
│ └──> Magdalena Sibylle (1612–1687)
│ Prinzessin von Brandenburg-Bayreuth (prinţesă)
│ │
│ └──> Marie (1579–1649)
│ Prinzessin von Preußen (prinţesă)
│
(Friedrich) August der Starke (1670–1733),
König von Polen und Kurfürst von Sachsen (regele Poloniei, prinţul Lituaniei)
│
│ ┌──> Christian IV. (1577–1648),
│ │ König von Dänemark und Norwegen (rege al Norvegiei şi Danemarcei)
│ │
│ ┌──> Friedrich III. (1609–1670),
│ │ König von Dänemark und Norwegen (rege al Norvegiei şi Danemarcei)
│ │ │
│ │ └──> Anna Katharina (1575–1612),
│ │ Prinzessin von Brandenburg (prinţesă)
│ │
└──> Anna Sophie (1647–1699),
Prinzessin von Dänemark und Norwegen (prinţesă)
│
│ ┌──> Georg (1582–1641),
│ │ Herzog von Braunschweig-Lüneburg-Calenberg (prinţ)
│ │
└──> Sophia Amalie (1628–1685),
Prinzessin von Braunschweig-Lüneburg-Calenberg (prinţesă)
│
└──> Anna Eleonore (1601–1659),
Prinzessin von Hessen-Darmstadt (prinţesă)
