Bucătăriile lumii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ceea ce se numeşte în mod obişnuit bucătărie a unui popor se referă mai degrabă la unele trăsături specifice, ieşite în evidenţă mai ales la mesele festive şi mai puţin la procentul alimentelor din hrana cotidiană.
Tradiţionalele sarmale româneşti nu sunt mâncarea zilnică a românului.
În continuare sunt redate câteva note caracteristice din alimentaţia popoarelor mai cunoscute.

[modifică] Bucătăria franceză

Bucătăria franceză cea mai caracteristică este cea pariziană. Alimentele se pregătesc cu unt, tehnica inăbuşirii e la mare cinste. Carnea şi sosurile se prepară, uneori, cu vin - băutura nelipsită. Prima masă este micul dejun. Salata verde, brânzeturile şi fructele asortate încheie cele două mese principale. Bucătăriei franceze îi datorăm escalopul, sufleurile, maioneza, savarina, tartele, şarlotele.

[modifică] Bucătăria italiană

Bucătăria italiană este vestită prin pastele sale făinoase (macaroane, spaghete), prin pizza preparată cu brânzeturi, prin brânzeturile rase pe răzătoare, prin consumul de vietăţi mărunte de mare. Se manâncă multă carne de miel, orez, untdelemn de măsline, citrice. Masa principală este prânzul, băutura preferată este vinul. Bucătăriei italiene ii datorăm mâncarea de orez cu ciuperci, găluştele, ravioli şi napolitanele.

[modifică] Bucătăria rusească

Bucătăria rusească înseamnă, printre altele , o măncare abundentă şi consistentă , cu un bogat sortiment de gustări picante. Varza, ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste. Smântana este servită separat sau ca adaos in diferite preparate. Nu numai la micul dejun, ci la orice oră din zi şi după orice masă, este bine venit ceaiul rusesc. La începutul mesei se serveşte un păhărel de vodkă. Am înprumutat de la bucătăria rusească chiftelele, clătitele, chiseliţa de prune. Bucătăria rusească a mai exportat reţetele de borş rusesc, zacusca , salata orientală, sosurile de smântană, peştele şi şunca în aspic.

[modifică] Bucătăria englezească

Bucătăria englezească înseamnă în primul rând carne. Mai înseamnă porridge, pătrunjel verde tocat, pudding şi plăcinte tot cu carne. Mai înseamnă un dejun copios dar şi cina ca cea mai bogată şi mai consistentă masă a zilei. Cina poate fi înlocuită cu un ceai, la care se servesc diferite preparate reci. Băuturile alcoolizate calde sunt, de asemenea, o particularitate englezească. Deşi în trecut bucătăria englezească consta doar în carne şi legume fierte, în prezent aceasta s-a diversificat foarte mult datorită faptului că societatea engleză a devenit cosmopolită. Astfel comunităţile evreieşti, arabe, chinezeşti, indiene şi-au adus contribuţia pe plan culinar.

[modifică] Bucătăria germană

Bucătăria germană foloseşte din plin carnea de porc de vacă şi de pasăre, peştele, untura de porc , cartoful. Supele, sosurile, salatele, pastele făinoase şi aluaturile, berea, compoturile, se întâlnesc mai frecvent decât în alte bucătării. Bucătăriei germane îi datorăm şniţelul, salata de castraveţi, ştrudelul cu mere.

Bucataria germana foloseste cel mai mult carnatii, se cunosc mai mult de 1500 varietati, sunt produse si exportate cu mult succes foarte multe feluri de paine. Renumite sunt si numeroasele retete de preparare a verzii (creata, alba, rosie, de Bruxelles, precum si cea acrita). Snitelul si strudelul de mere sunt datorate bucatariei vieneze si nu celei germane.

[modifică] Bucătăria scandinavă

Bucătăria scandinavă cuprinde sandviş-uri pe pâine albă, servite la orice oră din zi. Masa caldă unică este servită pe la orele 17-18. Peştele joacă un rol important în alimentaţie, dar scandinavii consumă şi mari cantităţi de carne de porc, vacă, berbec, oaie, pasăre, vânat, bine condimentate. Finlandezii prepară o renumită placintă de peşte, iar norvegienii, perişoare de peşte. Mâncărurile nu sunt servite într-o anumită ordine sau după un anumit criteriu în cadrul meniului. Neputând cultiva viţa de vie şi măslinul, popoarele nordice s-au folosit de bere, cidru şi hydromel, respectiv de unt şi untură.

Bucataria scandinava utilizeaza pentru sandvisuri, foarte des, felii de paine foarte uscate, produse din faina alba, dar mai ales intermediara sau de ovaz.

[modifică] Bucătăria spaniolă

Bucătăria spaniolă produce mâncăruri consistente şi picante, cu numeroase mirodenii care fac să se şteargă gustul specific al ingrendientelor carnate. Ca exemplu avem ardei copţi cu aluat si caşcaval. Alte mâncăruri tradiţionale sunt paella (orez cu fructe de mare); tortilla (cartofi, ou şi ceapă prăjite în tigaie sub formă de omletă).

[modifică] Bucătăria maghiară

Bucătăria maghiară foloseşte carnea grasă de porc, slănina preparată cu boia, cu piper sau afumată, carnea de gâscă îndopată şi ardeiul iute. Gulaşul a fost adoptat de toate bucătăriile învecinate cu Ungaria, ca şi de poporul german. Specific naţionale sunt însă şi papricaşul şi supa de peşte de Szeged. Preparatele sunt grase, cu rântaş, cu îngroşală multă de făină şi smântană, iar sosurile sunt groase si grase. Smântâna însoţeşte supele de legume, salatele şi sarmalele.
Bucătăria maghiară cunoaşte o varietate mare de prăjituri, torte şi prăjiturele. Foarte răspândită este torta dobos, apreciată şi în România.
Deseori se întâlnesc în această bucătărie şi pastele făinoase.

[modifică] Bucătăria românească

Bucătăria românească a fost influenţată favorabil de condiţiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură şi păstorit. Din alimentaţia oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz si mai târziu porumb), legumele şi verdeţurile (fasole, mazăre, varză, castraveţi, ştevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne şi slanină de porc şi mai rar peşte, ouă şi carne de oaie sau de vită. Laptele, terciul de mei şi mămăliga a fost hrana de bază a păstorilor. Odată cu schimbarea condiţiilor economice s-a diversificat şi alimentaţia, iar în prezent consumul de păine, ouă, zahar, lactate şi fructe nu mai constituie un lux. Ca preparate cu specific naţional sunt renumite sarmalele în foi de viţă sau de varză, ciorba de peşte, fasole bătută, ardei umpluţi cu carne şi orez, perişoare, mămăligă cu brânză, murături, salată oltenească, borş moldovenesc, piftiile de porc, mititeii şi ciorba de burtă. Dulciuri mai cunoscute sunt: cozonacul, placinta, clătitele.

[modifică] Bucătăria bulgărească

Bucătăria bulgărească a fost influienţată de cea turcească, aceasta având un impact asupra alimentaţiei tuturor ţărilor din Balcani. Bulgarii pricepuţi cultivatori de zarzavaturi şi de fructe, dar şi crescători de vite, consumă mult lapte acru, multă fasole, roşii şi ardei gras. Preparatele calde din legume (iahnie, plachie, ghiveci, musaca), sunt variate şi au gust picant. Un amestec de condimente asociază sarea cu cimbrul, piperul şi boiaua de ardei. Ca deserturi naţionale prepară plăcinte, baclavale, orez cu lapte, compot din fructe uscate. La mesele festive, fructele au şi rol decorativ.

[modifică] Bucătăria orientală

Bucătăria orientală este multiculinară, cu o folosire diferenţiată a mirodeniilor. Ceapa, usturoiul, prazul, orezul, fasolea, bobul şi lintea sunt foarte apreciate pentru că se pot păstra mai mult timp la climă uscată. Carnea preferată este cea de pasăre, de oaie sau de berbec. Carnea de porc este consumată mai puţin. Fructele uscate (nuci, arahide, curmale, prune) sunt folosite în mâncăruri cu carne, în salate şi prăjituri. Preparate specifice orientale, binecunoscute şi la noi, sunt: pilaf, pastramă, kebab, halva, rahat, nuga. Se consumă multe citrice şi mulţi struguri. În zilele calde se bea multă apă şi ceai cald concentrat. Cafeaua turcească, cunoscută în toată lumea, nu este atât de larg răspândită în Orientul Apropiat pe cât s-ar crede. În prezent, cel mai mic consum de cafea pe cap de locuitor este în Turcia şi în Egipt.

[modifică] Bucătăria thailandeză

Bucătăria thailandeză poate satisface gusturile gurmanzilor rafinaţi din toată lumea. Arta culinară thailandeză s-a dezvoltat odată cu apariţia ustensilelor moderne de bucătărie, dar unele metode de a găti mâncare thailandeză au ramas aceleaşi ca în trecut. În mod normal thailandezii prăjesc pe grătar carnea şi peştii de mare proaspeţi şi îi mănâncă cu un amestec subtţire cremos care are o aromă dulce-acrişoară. O metodă populară de a găti este salata ” Yam ”. Salata thailandeză diferă de cea vestică, pentru că sosul thailandez nu conţine grăsimi în ingredientele sale. Se adaugă pur şi simplu o porţie de condimente sărate precum sos de peşte cu sare, suc de lămâie, chili şi uneori usturoi şi salată şi se amestecă. Se pot face diverse feluri de mâncare cu salata thailandeză fie salată din creveţi, din porc, din papaya, salată de vită şi aşa mai departe. Înainte, thailandezii foloseau la fierberea mâncării oale din lut. De asemenea, foloseau aceleasi oale la gătitul orezului şi a variatelor feluri de supă. Mâncărurile gătite cu curry de astăzi sunt mult diferite de cum erau cândva, fiindcă vechii thailandezi nu foloseau lapte de nucă de cocos în acele supe condimentate. Arta de a găti mâncarea thailandeză a evoluat în contact cu influenţele culturale ale altor ţări, în special China şi Europa de Vest. O parte din chinezi au migrat în Thailanda. Ei au adus cu ei cultura lor gastronomică şi au dezvoltat generaţii după generaţii propria mâncare, care a devenit mai târziu parte a bucătăriei thailandeze. Thailandezii au adoptat din bucătăria chinezească o metodă rapidă de prăjire şi au creat multe sortimente de antreuri prăjite prin agitare în meniul lor. O altă influenţă se reflectă în folosirea pe scară largă a tăiţeilor în reţetele thailandeze. Tăiţeii thailandezi au un gust dulce, sărat şi uneori condimentat. Un fel special sunt tăiţeii crocanţi. În trecut laptele din nuca de cocos era folosit doar la desert şi la anumite feluri de mâncare. Acum este un ingredient important, la fel ca zahărul de palmier şi făina de orez. Odată cu sosirea lor, portughezii au introdus ouăle în ultimul fel de mâncare. Astfel că, desertul portughez facut din sirop de zahăr şi gălbenuşuri de ou este bine cunoscut până în ziua de azi.
Bucătăria vestică a avut şi ea, o puternică influenţă. Unele restaurante de stil vechi care servesc mâncare thailandeză au în meniu şi mâncăruri gătite prin înăbusire. Există şi deosebiri. Vesticii mănâncă mâncarea cu pâine şi cartofi, care conţin amidon. Thailandezii manâncă mâncarea cu orez. Folosirea alunelor şi a nucii de cocos în mâncărurile gătite cu curry este şi ea tipic thailandeză. Ierburi distincte se amestecă cu acreala picantă a lamâiei proaspete sau cu dulceaţa plăcută a zahărului de palmier. Mâncarea thailandeză este uşoară, iar mirosul ei se simte cu mult înainte ca mâncarea să ajungă pe masă. Ierburile şi mirodeniile folosite drept ingrediente sunt mult mai aromate decât cele vestice şi fiecare fel de mâncare thailandez are un buchet diferit.