Consoană oclusivă alveolară surdă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este [t]. Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferenţiate atît după poziţia exactă a limbii în timpul articulării cît şi după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare. Astfel, se disting:

• După punctul de articulare:
  • o oclusivă alveolară ca în limba engleză;
  • o oclusivă dentală ca în aproape toate limbile romanice;
  • o oclusivă postalveolară.
• După partea activă a limbii:
  • o consoană apicală, pronunţată blocînd aerul numai cu vîrful limbii, ca în limba engleză;
  • o consoană laminală, pronunţată blocînd aerul cu suprafaţa plată din imediata vecinătate a vîrfului limbii, ca în limba română.

Întrucît există foarte puţin limbi care au mai mult de o varietate de [t] cu contrast fonemic, simbolul t este folosit pentru oricare dintre variante. Atunci cînd se doreşte notarea precisă a diferenţelor se folosesc diacritice. De exemplu: varianta dentală se notează [t̪] (cu o punte dedesubt), varianta apicală se notează [t̠] etc.

Singurele limbi care nu folosesc nici o consoană din această familie sînt limba hawaiană cu excepţia graiului din insula Nihau şi limba samoană vorbită familiar.

În limba română apare varianta laminală a acestei consoane şi se notează cu litera T; apare în cuvinte precum toc /tok/, etaj /e'taʒ/, sat /sat/. Numeroase lucrări clasifică sunetul [t] din limba română drept consoană oclusivă dentală surdă, dar tendinţa în fonetica modernă este de a face distincţia între caracterul laminal/apical mai degrabă decît caracterul alveolar/dental.

Perechea sonoră a acestui sunet este consoana oclusivă alveolară sonoră [d].

[modifică] Pronunţie

• Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator.
• Locul de articulare este alveolar, adică prin atingerea alveolelor incisivilor superiori cu partea anterioară a limbii. Dacă numai vîrful limbii atinge alveolele, consoana se numeşte apicală, iar dacă în articulare participă zona plată dinapoia vîrfului limbii (ca în limba română), se numeşte laminală.
• Este o consoană surdă, adică în timpul pronunţiei sale coardele vocale nu vibrează.
• Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
• Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părţii centrale a limbii.
• Este o consoană pulmonară, adică obţinută prin aplicarea unei presiuni din plămîni.

Consoane     Vezi şi AFI, vocale.																				Editează
Mod de articulare	Loc de articulare
	Bi- labiale		Labio- dentale		Dentale		Alveo- lare		Post- alveo- lare		Alveolo- palatale		Retro- flexe		Palatale		Velare		Uvulare		Farin- gale		Epi- glotale		Glotale
Flux pulmonar
Oclusive	p	b			t̪	d̪	t	d					ʈ	ɖ	c	ɟ	k	ɡ	q	ɢ			ʡ	-	ʔ	-
Africate							ʦ	ʣ	ʧ	ʤ	ʨ	ʥ												-		-
Fricative	ɸ	β	f	v	θ	ð	s	z	ʃ	ʒ	ɕ	ʑ	ʂ	ʐ	ç	ʝ	x	ɣ	χ	ʁ	ħ	ʕ	ʜ	ʢ	h	ɦ
Sonante				ʋ				ɹ						ɻ		j		ɰ							-	-
Vibrante		ʙ				r̪		r									-	-		ʀ					-	-
Bătute								ɾ						ɽ			-	-							-	-
Fricative laterale	-	-	-	-			ɬ	ɮ													-	-	-	-	-	-
Sonante laterale	-	-	-	-		l̪		l						ɭ		ʎ		ʟ			-	-	-	-	-	-
Bătute laterale	-	-	-	-				ɺ													-	-	-	-	-	-
Nazale		m		ɱ		n̪		n						ɳ		ɲ		ŋ		ɴ	-	-	-	-	-	-
Flux glotal (explozive şi implozive)
Oclusive explozive	pʼ						tʼ						ʈʼ		cʼ		kʼ		qʼ						-	-
Fricative explozive	ɸʼ		fʼ				sʼ		ʃʼ		ɕʼ		ʂʼ		çʼ		xʼ		χʼ						-	-
Implozive		ɓ						ɗ								ʄ		ɠ		ʛ					-	-
Flux velar (clicuri)
Clicuri centrale	ʘ				ǀ						ǃ				ǂ		-	-	-	-	-	-	-	-	-	-
Clicuri laterale	-	-	-	-	-		ǁ										-	-	-	-	-	-	-	-	-	-
Articulaţii multiple
Fricativă postalveolovelară: ɧ					Sonantă labiovelară: w							Fricativă labiovelară: ʍ							Sonantă labiopalatală: ɥ
Legendă:
■ Celulele gri corespund unor articulări considerate imposibile. ■ Celulele galbene corespund consoanelor din limba română. ■ Celulele crem indică alofone ale unor consoane din limba română. În perechile de consoane, cea din stînga este surdă, iar cea din dreapta este sonoră.