Costache Conachi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Costache Conachi (n. 14 octombrie 1777, Ţigăneşti, Teleorman - d. 1849, Ţigăneşti) a fost un scriitor român. Descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcţii dregătoreşti în Moldova. A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca şi franceza.
[modifică] Opera
Versurile sale erotice (Poezii, alcătuiri şi tălmăciri 1856) îmbină inspiraţia anacreontică, în maniera poeziei galante aparţinând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului.
Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza şi către mitropolitul Veniamin Costache conţin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române şi ale emancipării culturale a ţării.
A făcut şi unele traduceri din literatura franceză.
[modifică] Bibliografie
- Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962
- Alex Nedea (Jurnalul Naţional): „Costache Conachi - «Adoratorul nestâmpărat»”
- Poezia românească de la origini la 1830, editor Gabriela Gabor, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996:
- Noemi Bomher (Convorbiri literare): Despre Costache Conachi
