Doru Davidovici
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
locotenentul colonel aviator Doru Davidovici (n. 6 iulie 1945 - d. 20 aprilie 1989), a fost un aviator şi scriitor român. În anii '80 a fost unul din cei mai îndrăgiţi scriitori de ficţiune din România. Datorită cărţilor sale, a profesiei, dar şi a modului în care a trecut în nefiinţă a fost deseori comparat cu Antoine de Saint-Exupéry.
Absolvent al Şcolii Superioare de Ofiţeri Activi de Aviaţie în anul 1967 cu gradul de locotenent şi al Academiei Militare în perioada 1977 - 1979. Pilot, comandant de patrulă şi de escadrilă în Regimentul 86 Aviaţie vânătoare, inspector pentru aviaţia de vânătoare în Comandamentul Aviaţiei Militare între 1981 - 1986 şi instructor cu întrebuinţarea în luptă a aviaţiei în Regimentul 86 Aviaţie vânătoare în perioada 1986 - 1989.
În cartea Lumi galactice, Davidovici dezvoltă într-un stil propriu şi cu o competenţă conferită de profesia sa, aceea de pilot militar, o serie de teorii OZN-istice. Prin această carte şi-a arătat o altă faţă, aceea de cercetător împătimit al teoriilor despre lumi paralele şi al fenomenului OZN. O confirmare în acest sens sunt şi discuţiile pe această temă pe care le-a avut avut cu bunul său prieten Dumitru Prunariu. [1]
În după-masa zilei de 20 aprilie 1989 Doru Davidovici a zburat pentru ultima oară. În al şaselea zbor din acea zi, MIG-21 pilotat de Davidovici împreună cu elevul său, loctenentul major Dumitru Petra s-a prăbuşit de la 1.000 de metri, din motive necunoscute la intoarcerea dintr-un zbor de antrenament. [2]
[modifică] Operă
- Aripi de argint, 1983
- Caii de la Voroneţ, 1973
- Celula de alarmă, 1979
- Culoarea cerului, 1981
- Dezminţire la Mit (postum, 1991 )
- Insula nevăzută
- Intrarea actorilor, 1977
- Lumi galactice, 1986, Colegii mei din neştiut (ediţia a II-a)
- Ridică-te şi mergi, 1991
- Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, 1975
- V de la Victorie
- Zeiţa de oricalc
