Ecréhous

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Insulele Ecréhous (în normandă: Êcrého) sunt un arhipelag situat în sudul Insulelor Canalului, parte a bailiwick-ului Jersey. Aparţin administrativ de parohia Saint Martin şi sunt situate la 11 km nord-est de Jersey şi la 15 km vest de coasta franceză a peninsulei Cotentin.

Cuprins

1 Geografie
2 Istoric
- 2.1 Litigiul dintre Franţa şi Anglia
- 2.2 Alte evenimente
3 Vezi şi

[modifică] Geografie

Arhipelagul este constituit dintr-un platou de granit presărat cu numeroase roci care sunt vizibile doar la meree joasă şi insulele au fost declarate zone marine de importanţă internaţională conform convenţiei Ramsar. Din punct de vedere geologic, face parte din acelaşi grup de insule cu Les Dirouilles şi Pierres de Lecq ambele situate spre vest.

În timpul mareelor înalte doar câteva insule rămân deasupra nivelului mării. Pe trei dintre acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional:

La Maîtresse Île (Maîtr'Île), 300m lungime şi 150 m lăţime, conţine şi ruinele unei capele.
La Marmotière (la Marmotchiéthe), 150 m lungime şi 80 m lăţime, una dintre clădiri este o clădire a vamelor din Jersezdeasupra căreia flutură Union Jack.
La Blanche Île (lé Bliantch'Île)

[modifică] Istoric

Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandişti care încercau să introducă bunuri ori în Franţa ori în Jersey.

[modifică] Litigiul dintre Franţa şi Anglia

Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparţinut ducatului Normandiei şi din secolul XIII au intrat sub suvernaitatea directă a monarhului britanic. Regatul Franţei a revendicat proprietate în cazul acestor insule, dar cu timpul revendicările au devenit din ce în ce mai puţin vehemente.

În Secolul XIX, odată cu apariţia convenţiilor de pescuit ce au modificat în repetate rânduri apele teritoriale, autorităţile britanice şi ale insulelor au considerat că activităţile pescarilor francezi în jurul acestor insule sunt iegale. Franţa şi Regatul Unit au decis în 1950 să regleze litigiul pe baze strict juridice şi au depus o cerere de arbitraj la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga. Chestiunea drepturilor de pescuit a fost reglată în prealabil printr-un acord comercial între cele două ţări, aflat încă în vigoare.

Regatul Unit şi-a bazat pretenţiile pe cucerirea Angliei de către ducele Normandiei William Cuceritorul în 1066, ceea ce a creeat o legătură istorică între insule şi regatul englez. Franţa şi-a bazat pretenţiile pe recucerirea Normandiei de către regele Franţei în 1204. Deoarece aceasta din urmă nu a implicat decât cucerirea părţii continentale, în 1953 CIJ a dat în unanimitate dreptate Regatului Unit.

[modifică] Alte evenimente

Doi excentrici au locuit pentru o lungă perioadă de timp pe Ecréhous s-au proclamat pe rând Le Roi des Ecréhous (Regele insulelor Ecréhous) şi au pretins suveranitatea asupra insulelor. Philippe Pinel a locuit pe Bliantch'Île între 1848 şi 1898 şi a cedat drepturile sale reginei Victoria. În anii 1960 şi 1970 Alphonse Le Gastelois s-a refugiat pe insule în urma unor acuzaţii de hărţuire sexuală (acuzaţi care ulterior s-au dovedit nefondate). El a reclamat oficial reginei Elisabeta a II-a titlul de Senoir al Insulelor Écréhous, evocând vechiul drept normand, în virtutea căruia, orice persoană care locuieşte cel puţin 10 ani şi o zi pe un teritoriu poate reclama ducelui de Normandia de a devenii reprezentantul legal al acestuia.

În 1993 şi din nou în 1994, un grup de 'invadatori' francezi au debarcat pe insule şi au ridicat steagul normand. Acţiunea a fost un protest împotriva noilor reguli de pescuit în Marea Mânecii. În 1994 protestul a fost supravegheat de poliţia din Jersey, un ofiţer având rolul de împiedica arborarea altui drapel în locul drapelului Regatului Unit. Invadatorii, după ce au luat masa şi au celebrat o slujbă pe ruinele vechii capele, ale cărei urme le-au recreat cu ajutorul algelor, s-au retras în linişte.