Minquiers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Insulele Minquiers sunt un arhipelag situat în sudul Insulelor Canalului, parte a bailiwick-ului Jersey. Aparţin administrativ de parohia Grouville şi sunt situate la 12 km sud de Saint Helier. Arhipelagul este constituit dintr-un platou de granit presărat cu numeroase roci care sunt vizibile doar la meree joasă. Arhipelagul se întinde pe o suprafaţă de 300 km² din care doar 95 km² sunt vizibile la maree joase şi insulele au fost declarate zone marine de importanţă internaţională conform convenţiei Ramsar.

Cuprins

1 Maîtresse-Île
2 Istoric
- 2.1 Litigiul dintre Franţa şi Anglia
- 2.2 Patagonia Septentrională
3 Vezi şi

[modifică] Maîtresse-Île

În timpul mareelor înalte doar o insulă de mai puţin de 1 km² (150m lungime şi 40m lăţime) nu este acoperită. Numele ei este Maîtresse-Île şi pe acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional. Una dintre clădiri este o clădire a vamelor din Jersey, constuită în 1884, iar o altă "clădire" interesantă este o toaletă care este considerată cea mai sudică construcţie de pe insulele britanice. O placă indică acest lucru [1].

[modifică] Istoric

Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandişti care încercau să introducă bunuri ori în Franţa ori în Jersey.

[modifică] Litigiul dintre Franţa şi Anglia

Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparţinut ducatului Normandiei şi din secolul XIII au intrat sub suvernaitatea directă a monarhului britanic. Regatul Franţei a revendicat proprietate în cazul acestor insule, dar cu timpul revendicările au devenit din ce în ce mai puţin vehemente.

În Secolul XIX, odată cu apariţia convenţiilor de pescuit ce au modificat în repetate rânduri apele teritoriale, autorităţile britanice şi ale insulelor au considerat că activităţile pescarilor francezi în jurul acestor insule sunt iegale. În 1938, un grup de pescari din insulele Chausey, împreună cu pictorul Marin-Marie au debarcat pe insula principală din arhipelag pentru a afirma suveranitea franceză. După acest incident diplomatic, urmat de numeroase conflicte dintre pescrii din Jersey şi Chausey, Franţa şi Regatul Unit au decis în 1950 să regleze litigiul pe baze strict juridice şi au depus o cerere de arbitraj la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga. Chestiunea drepturilor de pescuit a fost reglată în prealabil printr-un acord comercial între cele două ţări, aflat încă în vigoare.

Regatul Unit şi-a bazat pretenţiile pe cucerirea Angliei de către ducele Normandiei William Cuceritorul în 1066, ceea ce a creeat o legătură istorică între insule şi regatul englez. Franţa şi-a bazat pretenţiile pe recucerirea Normandiei de către regele Franţei în 1204. Deoarece aceasta din urmă nu a implicat decât cucerirea părţii continentale, în 1953 CIJ a dat în unanimitate dreptate Regatului Unit.

[modifică] Patagonia Septentrională

În 1984, scriitorul francez Jean Raspail, a debarcat pe Minquiers unde a ridicat drapelul Regatului Patagoniei al cărui rege fusese un aventurier francez, Antoine de Tounens. Pentru acea zi, insulele au fost botezate Patagonia Septentrională, şi insula principală, Maîtresse-Île, a fost botezată Port-Tounens. Acest episod s-a înregistrat ca urmare a unei cereri ironice făcută Regatului Unit, de a evacua Insulele Falkland şi a provocat un scurt incident diplomatic cu Franţa,, incident lipsit de consecinţe deoarece aceasta a continuat să recunoască suveranitatea britanică asupra insulelor.

Gestul a fost din nou efectuat în 1998 când drapelul patagoniei a fost din nou ridicat, dar de data aceasta, drapelul Regatului Unit, Union Jack, a fost predat ambasadei britanice de la Paris, de auto-intitulatul consul al Patagoniei în Franţa, Jean Raspail.