Emanuel Giani-Ruset

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emanuel Giani Ruset a fost un domnitor în Ţara Românească: mai 1770 - octombrie 1771 şi în Moldova: 11 mai 1788 - octombrie 1788.

S-a născut la Constantinopol şi era fiul Eufrosinei Rosetti şi al unui preot numit Giani (Geani). Se pare că a fost căsătorit cu Raliţa, sora lui Grigore Ghica (decapitatul) şi că ar fi avut o fiică, Smaranda.

Ajunge serdar de Chişinău în 1755, vel serdar în 1756, spătar şi capuchehaia al domnitorului Scarlat Grigore Ghica în 1757, vel postelnic în 1760, spătar şi serdar de Orhei în 1765 şi serdar din nou, în 1769 la Bucureşti, este numit de către Grigore III Ghica în funcţia de caimacam al Craiovei. Apărând Oltenia pe timpul războiului ruso-turc în 1770, este numit de turci domnitor al Ţarii Româneşti. Rămâne în Oltenia, dând mai multe acte din Craiova. La evacuarea Bucureştiului din cauza ruşilor în iunie 1770, este chemat de episcopul de Buzău în acel loc , pentru a asigura ordine şi liniştea. Ajutat de turci ocupă Bucureştiul în luna iunie, şi îi împiedică pe aceştia să jefuiască ţara. Ruşii revin şi îi înving pe turci la Colentina la 24 noiembrie 1770, astfel încât, Ruset se întoarce în Oltenia, de unde este în scurt timp alungat de ruşi şi silit să caute adăpost în Transilvania. De aici pleacă la Vidin, iar de acolo la Babadag, unde este chemat de vizir. Este respins de două ori de ruşi, însă reuşeşte în cele din urmă să ocupe Craiova şi Oltenia în mai - iunie 1771, după ce a trecut Dunărea pe la Vidin. Stă pe tron în Craiova, până în octombrie 1771, când este silit de situaţia militară generală să treacă în Banat. În martie 1772, Ruset, pleacă din Banat prin Mehadia şi Vidin la Nicopole, unde a stat până la încheierea păcii. Deşi nu mai era domnitor, a continut să elibereze acte ca domnitor până în 1774. A plecat apoi la Constantinopol, unde a făcut intrigi împotriva domnitorilor din Moldova şi Muntenia, ceea ce i-a adus exilarea în 1776 la Naxos, de unde nu a mai fost rechemat decât în 1781.

La 18 mai 1788 este numit de turci ca domnitor în Moldova şi însărcinat ca împreună cu Nicolae Mavrogheni şi cu turcii şi tătarii să-i alunge pe austrieci şi ruşi. Cheamă ţara la arme în iunie 1788, dar nu este ascultat. Totuşi ia parte la câteva lupte din vara aceluiaşi an. Din cauza unei neânţelegeri cu turcii, trece la ruşi cu o mică trupă. Aceştia îl trimit la Kerson şi-i fac o mică pensie. A murit în 1789 şi este înmormântat lângă catedrala din Kerson.

Predecesor: Grigore III Ghica	Domnitor al Ţării Româneşti 1770 - 1771	Succesor: Alexandru Vodă Ipsilanti
Predecesor: Ocupaţie austriacă	Domnitor al Moldovei 1788	Succesor: Ocupaţie rusă