Francisc David
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Francisc David, în germană Franz David, alternativ Davidis, în maghiară Dávid Ferenc, (n. 1510, Cluj – 15 noiembrie 1579, Deva) a fost fondatorul bisericii unitariene din Transilvania.
[modifică] Viaţa şi activitatea
Francisc David s-a născut la Cluj în jurul anului 1510, ca fiu al unui meşter sas. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistriţa. După convertirea sa la credinţa lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriş. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic şi a devenit superintendentul lutheranilor din oraş. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (saşi), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania şi numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya. Discuţiile sale asupra trinităţii au început în 1565 exprimându-şi dubii asupra personalităţii Duhului Sfânt.
[modifică] Controverse interprotestante
Opozantul său în disputele publice a fost liderul calvinist Péter Juhász (Melius), iar principalul său susţinător Giorgio Blandrata, medicul personal al principelui Ioan Sigismund Zápolya. Blandrata şi-a însuşit iniţial punctele radicale de vedere ale lui David şi l-a convins pe principele Zápolya să emită în 1568 un edict asupra libertăţii religioase în cadrul Dietei de la Turda, care i-a permis lui David să-şi transfere episcopatul de la calvinism la anti-trinitarism (unitarianism), la Cluj.
Legenda povesteşte că David ar fi ţinut la Cluj, pe o piatră rotundă uriaşă situată pe Calea Turzii o predică în urma căreia cetăţenii Clujului au trecut la unitarianism. În interiorul Bisericii Unitariene din Cluj este ţinută piatra de pe care David ar fi predicat.
În 1571 Ioan Sigismund Zápolya a fost urmat de catolicul Ştefan Báthory. Blandrata şi-a păstrat postul de medic al principelui şi a adoptat în cadrul unitarianismului o poziţie mai moderată faţă de cea a lui David, care strânsese în jurul său aşa-numita grupare a "davidiştilor", care priveau persoana lui Isus Cristos ca pe una strict umană. Odată cu respingerea naturii divine a lui Isus Cristos şi negarea unor părţi din Noul Testament, David a pierdut orice sprijin din partea protectorilor săi. De teama de a nu fi suspectat la rândul său de simpatizare cu noile idei ale lui David, Blandrata (el însuşi unitarian) l-a denunţat pe David pentru erezie, păstrând astfel privilegiile pentru unitarienii moderaţi. Sub influenţa lui Johannes Sommer, rector la gimnaziul din Cluj, David (aproximativ în 1572) a abandonat cariera teologică, ceea ce nu a oprit procesul împotriva sa. Judecat şi condamnat, David a murit în închisoarea de la Deva în 1579. Pe ruinele locului în care a fost închis există o placă memorială.
