Geografia Elveţiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Munţii Alpi

Elveţia are 3 zone geografice mai importante cu climă diferită

1. Jura (caracterizat prin procese tectonice de încreţire din perioada jurasică, cu o altitudine între 1000 şi 1700 de m ),
2. Elveţia centrală (cca. 30 % din suprafaţa ţării importantă din punct de vedere industrial, cu zone deluroase şi de şes având o altitudine între 400 şi 600 m, fiind situată între Jura şi regiunea Alpilor elveţieni) şi
3. Regiunea Alpilor care se continuă mai departe în Franţa, Italia, Germania, Austria, Liechtenstein şi Slovenia.
   

Suprafaţa arabilă a Elveţiei însumează (14 813 km²) ce reprezintă 38 % din suprafaţa ţării, 30,4 % (12 522 km²) fiind pădure şi 25,5 % (10 531 km² fiind regiune muntoasă neproductivă.
Lungimea maximă a ţării pe direcţia nord-sud este de 220 km, iar pe direcţia est-vest 348 km.

[modifică] Geologie

Structura geologică a Elveţiei este în mare măsură datorată coliziunii cu miloane de ani în urmă a plăcilor tectonice continentale african cu cel european. Munţii Alpi au structura de bază constituită din granit, în perioada [jurasic|[jurasică]] au rezultat munţi de încreţire din calcar fiind munţi mai mici ca alpii, regiunea Elveţiei centrale este o regiune de şes şi dealuri.
La aceste trei zone se mai adaugă Valea Padului în sud cu înălţimea Tessin, regiunea Mendrisio şi depresiunea Rinului superior unde se află oraşul Basel.

[modifică] Munţii

Elveţia imagine din satelit

În Elveţia există 74 de vârfuri muntoase care depăşesc 4000 de m altitudine, dintre aceste piscuri 55 sunt în Elveţia şi 19 sunt la graniţa cu Italia. In Alpii Walliser sunt un număr 12 piscuri, aceştia fiind cei mai înalţi munţi din Elveţia. Vârful cel mai înalt din Walisseri şi din Elveţia fiind Dufourspitze, 4.634 m din Masivul Monte-Rosa.
Aceşti munţi cu piscurile lor înzăpezite sunt punctele de atracţie pricipale ale Elveţiei pentru schiori şi turişti din lumea întreagă.
Prin amplasarea centrală geografică a Alpilor Waliser fiind încercuiţi de Masivul Alpilor, regiunea Walliser are o climă mai blândă cu timp frumos în comparaţie cu clima munţilor vecini din nord şi sud.
Această climă a cauzat ca zona de pădure comparată cu alte regiuni muntoase urcă aici la altitudini mai mari.

[modifică] Caracteristici a munţilor Walliser

• Alpilor Walliser aparţin cele mai multe piscuri peste 4000 m înălţime
• cei mai mari gheţari din Alpi
• Vârful Dufourspitze cu 4.634 m este cel mai înalt munte din Elveţia
• Matterhorn este muntele cel mai cunoscut din Europa şi din lume fiind numit "Muntele munţilor" nume datorat şi panoramei deosebite, piscurile învecinate sunt mult mai joase.
• Weisshorn prin forma lui piramidală cu trei piscuri, este considerat cel mai frumos munte din Alpi,
• Peretele de est a masivului Monte-Rosa este cel mai înalt şi cel mai frumos lanţ muntos din Alpi cu o diferenţă de înălţime de aproape 3.000 m
• Alpilor Walliser aparţine de asemenea diferenţele de altitudine cele mai mari dintre: vârful (Dufourspitze, 4.634 m) şi Valea (râului Dora Baltea la Ivrea in Piemont, 253 m) fiind o diferenţă de nivel de aproape 4.400 m
• Parcul natural italian Alta Valsesia pe cursul superior din valea Val Sesia partea sudică fiind parcul naţional cu altitudinea cea mai mare din Europa atingând 4559 m.
• Nicăieri în Alpi are posibilitatea un alpinist să aibă grupaţi în apropiere piscuri peste 4000 m înălţime ca în masivul In Monte-Rosa
• Cabana Capanna Regina Margherita fiind la cea mai înaltă altitudine din Alpi 4.554 m pe piscul Signalkuppe in masivul Monte-Rosa
• Simplon-tunel de cale ferată cel mai lung tunel de cale ferată din Elveţia, Italia şi pe locul doi în Europa.
• Cel mai înalt teleferic din Elveţia pe Klein-Matterhorn cu 3.820 m
• Metro Alpin la lacul Saas Fee cu 3.600 m este unic în lume
• Funitel de la Verbier linia cu capacitatea de transport cea mai mare din Elveţia cu 3000 Personen / oră
• la Zermatt se află cel mai înalt stâlp de susţinere (94 m) a telefericului spre Matterhorn
• Lacul Lac des Dix lacul de acumulare cel mai mare din Elveţia cu 400 milioane. m³ capacitate înălţimea digului 284 m

[modifică] Vârfuri

[modifică] 4000 m altitudine

Panorama Alpilor Walliser de la pasul Allalin. Vârfuri mai importante Breithorn, Matterhorn, Dent Blanche, Zinalrothorn, Weisshorn, Alphubel

[modifică] Lacuri

Bielersee la Ligerz

Elveţia prin structura topografică a reliefului are cca. 1500 de lacuri glaciare (formate în perioada glaciară din Europa). După mărime se pot enumera Lacul Geneva (580.03 km²) situat la graniţa cu Franţa fiind în Elveţia 60 % din suprafaţa lacului.
Lacul Boden (Lacul Constanţa) cu suprafaţa de 536.00 km² situat la graniţa cu Germania şi Austria, pe teritoriul Elveţiei fiind numai 23.73 %, Lacul Maggiore cu 193 m altitudine (locul cel mai jos din Elveţia) fiind 19.28 % pe teritoriu elveţian, restul în Italia. Se mai pot aminti lacurile Neuenburgersee (215.20 km²), Vierwaldstättersee (113.72 km²) şi Zürichsee (88.17 km²).

[modifică] Râuri

Rinul la Schaffhausen

Două fluvii mari europene au izvorul în Elveţia şi anume Rinul şi Rhôneul.
Ambele fluvii izvoresc din Masivul Gotthard care este şi o cumpănă a apelor.
Rinul curge prin Reichenau din cantonul Graubünden, prin unirea celor două ramuri (Rinul Anterior şi Rinul Posterior), de fapt numai Rinul Anterior izvorăşte din estul Masivului Gotthard, Rinul Posterior îşi are izvorul situat în sud în Pădurea Rinului din Tessin lângă Pasul Bernadino. Rinul curge prin localităţile mai mari Schaffhausen, Basel la graniţa cu Liechtenstein şi Austria (prin landul Voralberg) până ce se varsă în Lacul Boden, lângă Constanţa părăseşte lacul curgând mai departe pe teritoriul Germaniei curge spre nord vărsându-se în Marea Nordului.
Rhône izvorăşte din partea vestică a Masivului Gotthard (Rhônegletscher) (Gheţarul Rhôneului) curge prin cantonul Wallis vărsându-se în Lacul Geneva, părăseşte lacul lângă oraşul Geneva părăseşte Elveţia vărsându-se pe teritoriul Franţei în Marea Mediterană.
Cu excepţia râurilor din Engadina (ital.Engadina Grădina Innului din cantonul Graubünden) şi a celor din Tessin (Tilcino), toate celelate râuri ale Elveţiei se varsă în Rin sau Rhône.
Râul Inn izvoreşte la sud de St. Moritz (Engadin) trecând prin lacul Silser prin Tirol şi se varsă la Passau în Dunăre care se va vărsa în Marea Neagră pe teritoriul României.
Tessin sau Tilcino izvorăşte din partea sudică a Masivului Gotthard curge spre sud trece prin Lacul Maggiore, se varsă în Pad care la rândul lui se varsă pe teritoriul Italiei în Marea Mediterană.
Râul care are lungimea cea mai mare pe teritoriul Elveţiei este Rinul cu 375 km urmat de Aare (izvor în Masivul Gotthard) cu 295 km şi Rhône cu 264 km.
Alte râuri ce se mai pot aminti sunt Reuss şi Limmat (afluenţi ai Aarelui); Doubs având izvorul în Franţa, care traversează Jura spre nord se varsă în Saône care se varsă în Rhône.

[modifică] Clima

In nordul Alpilor este o climă temperată, iar în sudul Alpilor domină o climă mediteraneană. Clima în Elveţia diferă mult de al o regiune geografică la alta. Astfel Elveţia se poate împărţi în patru zone climatice:

1. Regiunea munţilor jurasici (nordul-vestul Elveţiei)
2. Regiunea centrală teritoriul dintre Alpi şi munţii jurasici
3. Regiunea prealpină şi alpină în sudul Elveţiei regiunii centrale
4. Regiunea din sudul Elveţiei (Cantonul Walis, Tessin, Engadin şi Graubünden)
   

In principiu domneşte în zona centrală şi a munţilor jurasici şi regiunea alpină o climă asemănătoare, diferenţe mai mari fclimatice iind în regiunea de sud a Elveţiei. Pe când în regiunea centrală şi alpină precipitaţiile medii sunt cca. 2000 mm/an în Walis (valea Rhôneului) sunt numai 550 mm/an fiind zona cea mai uscată. Cantitatea de precipitaţii vara, cu excepţia Valea Rhôneului, este dublă în comparaţie cu iarna.
Temperatura depinde mult de altitudinea locului, având spre vest o tendinţă uşoară de creştere (în medie de ca. 1°) Luna cea mai călduroasă iulie cu o temperatură medie între 16 - 19 °C, iar temperatura medie anuală este de cca. 7 - 9 °C. In Alpi este clima aspră caracteristică munţilor înalţi.
Ca vânturi permanente se poate aminti Föhnul un vânt călduţ (nu bate în regiunea munţilor jurasici), iar Bise este un vânt rece care nu bate de obicei în sudul Elveţiei.

[modifică] Flora

Pădurile ocupă o suprafaţă de 30 % din suprafaţa Elveţiei, astfel în zona alpină domină răşinoasele (piceacaee ca: bradul, molidul, zada (larix), pinul (pinus cembra)), pădurile jucând în munţi un rol important de reducere a formării lavinelor şi inundaţiilor.
La altitudinea de sub 1000 de m cresc pădurile de foioase în amestecate, iar în Tessin ca o caracteristică regională s-au extins pădurile de castan domestic, servind în trecut o resursă de hrană a populaţiei.

[modifică] Fauna

In Elveţia sunt în total 40 000 de specii de animale din care 30 000 sunt insecte.
Numărul mamiferelor se cifrează la un număr de 83 de specii, din care o mare parte sunt lilieci şi mamifere mici.
Toate animalele mari de pradă sunt sunt dispărute de câteva secole printr-o vânare excesivă, azi prin cunoaşterea importanţei acestor animale în menţinerea echilibrului în sistemul ecologic, s-au luat măsuri de repopulare din Italia sau Polonia cu râs, lup şi ursul brun care sunt încadrate în grupa animalelor ocrotite, precum şi la o vânare limitată a celorlalte animale carnivore vulpe, vidră, jder, şi pisică sălbatică.
Sunt de asemenea prezente şi alte animale sălbatice ca şi căprioara, cerbul, elanul, bourul, capra sălbatică, capra neagră, muflonul, mistreţul şi castorul.

[modifică] Legături externe

• în limba germană:
• Sursa=http://de.wikipedia.org/wiki/Schweiz#Geografie
• Die Bundesbehörden der Schweizerischen Eidgenossenschaft
• Swissworld – allgemeine Informationen
• Das Schweizer Portal ch.ch
• Schweizer Karte
• Schweiz Tourismus – Ferien in der Schweiz
• Schweizerische Gesetze und Verordnungen

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Elveţia