Geografia Luxemburgului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins 1 Caracterizare rapidă 2 Mai detaliat 2.1 Topografie 2.2 Inima verde a Europei 2.3 Râuri şi lacuri 2.4 Clima Luxemburgului 2.5 Flora şi fauna

[modifică] Caracterizare rapidă

Localizarea: Europa de Vest, între Franţa şi Germania

Coordonate geografice: 49°45′N 6°10′E

Referinţe pe hartă:

Suprafaţa:

• totală: 2,586 km²
• pământ: 2,586 km²
• apă: 0 km²

Graniţe terestre:

• total: 359 km
• ţări limitrofe: Belgia 148 km, Franţa 73 km, Germania 138 km

Coastă: 0 km (fără acces la mare)

Teritoriu maritim: 0 (fără acces la mare)

Clima: continental temperată cu ierni blânde, veri răcoroase

Relief: În mare parte, dealuri cu pantă lună şi văi largi şi puţin adânci; dealuri înalte în Nord; pantă abruptă până la câmpia Mosellei în Sud-Est.

Altitudini limită:

• Cel mai jos punct: Râul Moselle în Wasserbillig 133 m
• Cel mai înalt punct: Buurgplaatz in Huldange 559 m

Resurse naturale: Minereu de fier (nu mai e exploatat), pământ arabil

Folosirea terenului:

• Pământ arabil: 24%
• Culturi permanente: 1%
• Păşuni permanente: 20%
• Păduri: 21%
• Altele: 34%

Pământ irigat: 10 km² (inclusiv Belgia) (estimare 1993)

Hazarde naturale: -

Probleme actuale de mediu: poluarea aerului şi a apei în zone urbane

Tratate internaţionale de mediu:

• Semnatar:

Poluarea Aerului, Poluarea Aerului – Oxizi de Nitrogen, Poluarea Aerului – Sulf 85, Poluarea Aerului – Sulf 94, Poluarea Aerului – Compuşi organici volatili, Biodiversitate, Schimbarea climatică, Deşertificare, Specii în pericol, Deşeuri periculoase, Dumping marin, Interdicţia testelor nucleare, Protecţia stratului de ozon, Poluarea navelor, Lemn tropical 83, Lemn tropical 94, Mlaştini

• Semnat, dar nu ratificat:

Poluarea aerului - Poluanţi organici persistenţi, Schimbarea climatică – Protocolul Kyoto, Modificarea mediului, Legea mării

Geografie -- notă: fără acces la mare

[modifică] Mai detaliat

[modifică] Topografie

În ciuda dimensiunii sale reduse, Luxemburg are o topografie variată, cu două caracteristici principale. Partea nordică a ţării este formată dintr-o parte a platoului Ardeni, unde înălţimile muntoase variază de la 460 la 610 m. Restul ţării este format dintr-un peisaj de coline cu văi largi. Capitala, Oraşul Luxemburg, este localizată în partea de Sud a ţării.

[modifică] Inima verde a Europei

Cea mai importantă formă de relief, platoul înalt al Ardenilor în Nord, s-a format în milioane de ani. În cel mai înalt punct, atinge o înălţime de 559m. Cunoscut ca Oesling, regiunea Ardenilor acoperă 842 kmp, aproape 32% din întreaga ţară. Relieful accidentat predomină deoarece eroziunea răurilor a creat de-a lungul timpului un peisaj variat, de munte puţin înalt, acoperit de o vegetaţie densă, uneori cu variaţii considerabile de altitudine. Aceste diferenţe de relief, împreună cu întinderi de apă amestecate cu păduri, câmpuri şi păşuni sunt principalele caracteristici care fac peisajul atât de special. Tipic acestei zone înalte este solul nefertil şi drenajul slab care dă naştere la numeroase turbării exploatate cândva. Aceşti factori, combinaţi cu ploi abundente şi cu îngheţ, au făcut ca mediul să fie inospitalier pentru primii locuitori.

Chiar şi astăzi, condiţiile de trai într-un astfel de mediu nu sunt foarte favorabile. Totuşi, în jur de 7800 de locuitori trăiesc din pădurit, mici ferme sau servicii legate de mediu. Deoarece solul este atât de dificil de cultivat, marea parte a pământului este folosită pentru păşunat. Regiunea Ardenilor include şi Parcul Naţional Upper Sûre, o importantă zonă de conservare .

La sud de Sûre Riverd, regiunea este cunoscută sub numele de Gutland. Ea acoperă puţin peste două treimi din ţară.

Terenul urcă şi coboară lin cu o înălţime medie de 213 m. Principala activitate este agricultura, termenul Gutland venind de la solul fertil şi de la verile calde şi uscate din această parte a Ducatului, în comparaţie cu regiunea Oesling.

În consecinţă, se cultivă în mari cantităţi fructe şi legume, cum sunt căpşunile, merele, prunele şi cireşele. Eroziunea râurilor din această zonă a creat văi înguste şi profunde şi peşteri, dând naştere la peisaje spectaculoase.

În sudul extrem al ţării se află « tărâmul rocilor roşii » - o referinţă la depozitele de minerale care se află acolo. Bogate în fier încă de pe timpul Romanilor, dacă nu chiar de mai înainte, districtul este o regiune minieră şi de industrie grea care se întinde pe mai mult de 20 km. Coşurile înalte ale fabricilor de fier şi oţel sunt simboluri tipice ale sudului industrial. La est se află valea MoselleI unde se cultivă struguri. Numeroase sate se află în văile adânci şi în preajma podgoriilor de-a lungul râurilor. Fiecare sat are cel puţin o cavă de vin. Tot în est se află şi « Mica Elveţie », caracterizată prin văi strâmte împădurite şi ravene cu formaţiuni pietroase neobişnuite.

[modifică] Râuri şi lacuri

Luxemburg are câteva râuri minore, ca Eisch, Alzette, şi Petrusse, dar râul principal este Moselle cu tributarii săi - the Sûre şi Our. Împreună, cursurile lor servesc ca graniţă între Luxemburg şi Germania. De-a lungul malurilor se află multe din castelele medievale ale ţării.

Moselle izvorăşte în nord-estul Franţei şi curge către nord prin Luxemburg pe 30.6 km către Rin, cu care confluează la Koblenz, Germania. Moselle are 514 km lungime şi este navigabil, datorită canalizării, pe 64km. Pante verzi, acoperite cu vii, se află de o parte şi de alta a râului.

Izvorând în Belgia, râul Sûre curge 172 km spre est prin Luxemburg pentru a se vărsa în Moselle. Cursul său sinuos străbate Luxemburg de la est la vest. Râul Our, de-a lungul graniţei de nord-est, este un tributar lui Sûre. Valea sa este înconjurată de peisaje naturale intacte.

Lacul Upper Sûre este cea mai mare întindere de apă din Marele Ducat. Înconjurat de vegetaţie luxuriantă şi de izvoare liniştite, lacul este un centru de sporturi acvatice: canotaj, caiac-canoe. Asemenea activităţi de aer liber, datorită cărora este un punct de atracţie pentru turişti, au dus la dezvoltarea unei industrii manufacturiere locale.

Oraşul Esch-sur-Sûre se află la un capăt al lacului. Imediat în amonte de el, râul formează un rezervor hydroelectric extins pe circa 10 km în susul văii. Digul Upper Sûre a fost construit în anii ’60 pentru a răspunde cererii de apă potabilă.

[modifică] Clima Luxemburgului

Luxemburg face parte din regiunea de climă continentală vest europeană şi are o climă temperată fără extreme. Iernile sunt blânde, verile răcoroase şi ploile abundente.

Starea vremii este diferită într-o oarecare măsură între regiunile din nord şi sud. În nord, există o influenţă considerabilă a sistemului Atlantic, în care depresiunile frecvente dau naştere unor condiţii meteorologice instabile. Aceasta dă naştere la cer înnorat şi la multă burniţă şi ploaie iarna.

Ploaia uneori atinge 1.2m pe an în unele zone. Vara, căldura excesivă este rară şi temperaturile scad mult noaptea. Temperaturile scăzute şi umiditatea dau naştere la ceea ce locuitorii numesc “o climă revigorantă”.

În sud, deşi căderile de ploaie nu sunt cu mult mai reduse – în jur de 32 inch – şi iernile nu sunt mai plăcute, principala diferenţă constă în temperaturile mai ridicate vara, în special în Valea Mosellei. Culturile, în special podgoriile, au bune condiţii aici. Cu o temperatură medie anuală de 10°C, cele mai însorite luni sunt din mai în august. Primăvara, natura se dezlănţuie.

[modifică] Flora şi fauna

Flora Luxemburgului este caracterizată prin aşezarea ţării la graniţa dintre zonele climatice Atlantic-Europeană şi Central-Europeană. În nord, se întâlnesc mulţi fagi şi stejari. Stejarii pot creşte până la 30-45m, cu un diametru de 1.2-2.4m. Ei dau cantităţi mari de lemn dur.

De-a lungul malurilor râurilor, se întâlnesc specii ca arinul negru şi salcia. Lemnul de arin este galben pal către maro roşcat, de textură fină şi rezistent chiar şi sub apă. Este un lemn important pentru tâmplărit în primul rând datorită rezistenţei sale la boli. Sălciile pot ajunge la o înălţime de 20 m şi sunt valoroase în scop ornamental.

Văile înguste, adânci, din nord sunt un habitat pentru plante şi animale rare, în special lutria, o specie protejată. În sudul industrial, printre cariere şi mine abandonate, natura şi-a declarat dreptul şi sunt flori peste tot.

• Vezi şi : Luxemburg

	Luxemburg --- Luxemburghezi --- Limbile luxemburgheză, franceză şi germană
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  •