Limba franceză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
franceză (français) † | |
---|---|
Vorbită în: | Franţa şi alte 53 de ţări |
Număr de vorbitori: | 270 milioane, din care 120 milioane nativi sau fluenţi |
Loc: | 9 |
Sistem de scriere: | latin |
Tipologie: | SVO flexibilă - silabică |
Clasificare: |
indoeuropene |
Statut oficial | |
Naţiuni: | Franţa, Canada, Belgia, Elveţia, Luxemburg, Uniunea Europeană şi alte 25 de ţări. |
Reglementată de: | Académie française |
Coduri de limbă | |
ISO 639–1 | fr |
ISO 639-2 | (B)fre, (T)fra |
SIL | FRN en |
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1 Tous les êtres humains naissent libres et égaux en dignité et en droits. Ils sont doués de raison et de conscience et doivent agir les uns envers les autres dans un esprit de fraternité. |
|
Limbă - Listă de limbi - Lingvistică | |
![]() Distribuţia geografică a limbii franceze |
|
Limba franceză (le français, la langue française) este o limbă romanică pe un substrat galic şi un adstrat franc care a suferit o dezvoltare proprie, organizată de către grupuri de intelectuali (precum Pléiade) sau de instituţii (precum Academia franceză). Ea aparţine familiei de limbi galo-romanice; chiar dacă în Franţa sunt vorbite o multitudine de limbi (numite în general „dialecte”, împărţite în două mari familii, limbi nordice (langues d'Oïl) şi limbi sudice (langue d'oc), cele care aparţin familiei occitano-catalană), franceza, limba de la curte, este o sinteză după literatura tuturor, în principal a celor nordice; franceza nu este în orice caz rezultatul promovării unui singur „dialect”, după cum spune numele francien, care arată că se vorbeşte despre Île-de-France, acesta este doar un mit.
Codul limbii este fr
respectiv fra
sau fre
(după ISO 639); pentru Franceza Veche (842 până la 1400), codul este fro
şi pentru Franceza Medie (ca. 1400 până la 1600) codul este frm
.
Se estimează la modul general că primul text scris în protofranceză (sau romana lingua sau chiar roman) este atestat prin Jurămintele de la Strasbourg din 842, chiar dacă prima menţiune a existenţei unei limbi romanice nu data decât din 813, de la Sinodul Turnurilor. Primul text literar, Séquence de sainte Eulalie a apărut între 880 şi 881. În 1539 Dictatul de la Villers-Cotterêts a impus franceza ca limbă în administraţie şi în tribunale.
Printre primele opere principale :
- Cântecul lui Roland (personaje: Roland, Charlemagne, Olivier, Ganelon)
- Le roman de Renart (personaje: Goupil, Ysengrin)
- Romanii lui Chrétien de Troyes
- Gargantua a lui François Rabelais
- Défense et illustration de la langue française (Apărarea şi ilustrarea limbii franceze)
Cuprins |
[modifică] Răspândire
Astăzi, franceza este singura limbă oficială a unui număr mare de ţări şi folosită în mod larg în alte câteva. O parte din naţiunile care utilizează această limbă s-au regrupat în Organizaţia internaţională a Francofoniei.
[modifică] Ţări cu franceza ca singură limbă oficială
[modifică] Ţări în care limba franceza este una dintre limbile oficiale

[modifică] Ţări în care limba franceză este folosită în mod curent
[modifică] Legături externe
- Organizaţia Internaţională a Francofoniei
- fr Alliance française
- fr Dictionnaire de l'Académie, neuvième édition
- fr Dicţionare vechi ale limbii franceze
- fr Noile reguli ortografice din 1990
- Multe exerciţii de gramatică franceză
Wikipedia în limba franceză |
aragoneză | aromână | asturiană | catalană | dacoromână | dalmată | franceză | friuliană | istroromână | italiană | ladino | ladină | meglenoromână | mirandeză | occitană | portugheză | retoromană | română | sardă | siciliană | spaniolă | valonă