Giosefo Guami
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gioseffo Guami (n.1542 Lucca, Italia - d.1611 Lucca, Italia), unul dintre marii organişti ai epocii sale, este probabil elevul lui Adriano Willaert şi Annibale Padovano, sigur fiind un produs al şcolii de orgă al Capelei San Marco din Veneţia. Îşi desfăşoară activitatea în mai multe oraşe din Europa printre care München, Geneva şi Veneţia, sfârşitul carierei şi al vieţii prinzându-l ca organist al catedralei din Lucca, oraşul sau natal. Opera de compozitor constă în mai multe compoziţii religioase pentru orgă în stilul lui Roland de Lassus, precum şi în două culegeri de madrigale (prima publicată în 1565 şi dedicată finanţatorilor săi din anii uceniciei Gioseffo Bonvisi şi Ludovico Penitesi, a doua fiind astăzi dispărută).
Gioseffo Guami este elogiat în diverse lucrări de specialitate ale timpului, de către Vincezo Galilei ("Dialogo della musica antica e della moderna", Florenţa 1581), Giovanni Maria Artusi ("Seconda parte dell’Artusi overo delle imperfettioni della moderna musica", Venezia 1603), Gioseffe Zarlino ("Sopplimenti musicali", Veneţia 1588) şi de Adriano Banchieri, care i-a dedicat o lucrare uneia din fele lui Guami ("Cartella musicale", Venezia 1614). Banchieri de asemeni îl menţionează ca profesor pe Gioseffo Guami în "Conclusioni nel suono dell’organo" (Bologna, 1609) şi în Lettere armoniche (Bologna 1628).
Gioseffo Guami moare la Lecca în 1611 lăsând în urmă, pe lângă mai multe fete, trei fii, Domenico (8 decembrie 1583 Lucca, Italia - 2 iunie 1631 Lucca, Italia), Vincenzo (5 Iulie 1585 Lucca, Italia – 1614/1615 Lucca, Italia) şi Valerio (14 aprilie 1587 Lucca, Italia – 4 noiembrie 1649 Lucca, Italia) toţi trei organişti ai catedralei din Lucca, şi compozitori.
[modifică] Vezi şi
- Conpoziţiile lui Gioseffo Guami
