Henri Stahl

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Henri H. Stahl - (n. 1901, Bucureşti - d. 9 septembrie 1991), al cărui nume apare uneori şi în variantele Henry H. Stahl sau H. H. Stahl, a fost un antropolog cultural de orientare marxistă, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural român, reprezentant de frunte al Şcolii Gusti, autor prodigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice şi memorialisticii. Adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic şi metodologic, şi al înţelegerii procesuale şi raţionale a culturii şi societăţii.

Provine dintr-o familie cu strămoşi veniţi din Alsacia şi din Elveţia francofonă, a fost fiul lui Henri Stahl (iniţiatorul stenografiei, fiind fratele mai mic al lui Şerban Voinea, activist al Partidului Social Democrat, şi a scriitoarei Henriette Yvonne Stahl. A fost căsătorit cu o cunoscută pictoriţă, Margareta.

[modifică] Viaţa profesională

După ce şi-a luat doctoratul, a devenit interesat de lucrările lui Dimitrie Gusti, devenind unul din cei mai proeminenţi colaboratori ai acestuia. Se alătură echipei catedrei de Sociologie, Etică şi Politică a Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti al cărei titular era Dimitrie Gusti. În prima etapă i-a asistat pe Dimitrie Gusti şi pe Gheorghe Vlădescu-Răcoasa în realizarea unei vaste acţiuni interdisciplinare de scriere a monografiilor satelor din România. În anul 1936, Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl şi Victor Ion Popa au înfiinţat Muzeul Satului din Bucureşti.

Ca membru al societăţii Criterion s-a făcut cunoscut prin poziţia sale marxistă, în 1932 intrând în polemică cu Lucreţiu Pătrăşcanu, care susţinea o poziţie leninistă.

În anul 1934, împreună cu Alexandru Cristian Tell, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu şi Petru Comarnescu a înfiinţat revista Criterion, despre care afirma că nu are nici o legătură cu SocietateaCriterion, al cărei membru fusese.

A scris în ziarul naţionalist Dreapta dar, după ce acesta l-a atacat pe Nicolae Iorga, l-a părăsit, invocând un conflict de opinii politice. În anul 1938, contrar spiritului generaţiei sale, s-a declarat antifascist.

După Al doilea război mondial, şi instaurarea regimului comunist, Stahl a fost implicat în proiecte ce aveau intenţia să reînvie sociologia. A reuşit abia după 1960, când a început să lucreze împreună cu echipa lui Miron Constantinescu la Bibliotheca Historica Romaniae, iniţiată de Academia Română.

Din anul 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române iar în anul 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române.

[modifică] Opera

1934 - Tehnica monografiei sociologice
1939 - Nerej, un village d'une region archaique, 3 volume
1946 - Sociologia satului devălmaş românesc
1950 - 1965 - Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, 3 volume
1966 - Les anciennes communautes villageoises roumaines; asservissement et penetration capitaliste
1975 - Teoria şi practica investigărilor sociale, 2 volume
1979 - Traditional Romanian Village Communities: The Transition from the Communal to the Capitalist Mode of Production in the Danube Region (Cambridge University Press)
1980 - Teorii şi ipoteze privind sociologia orânduirii tributale
1981 - Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a monografiilor sociologice
1983 - Eseuri critice. Despre cultura populară românească
1986 - Dimitrie Gusti. Studii critice
1992 - Probleme confuze în istoria socială a României
2000 - Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl - autor Zoltan Rostas