Metoda monografică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Metoda monografică este legată de activitatea teoretică şi practică a Şcolii de Sociologie de la Bucureşti, cunoscută sub numele de Şcoala Gusti.
Cuprins |
[modifică] Definiţia monografiei după Gusti
Dimitrie Gusti observă că pentru a vorbi despre monografie, trebuie să vorbim despre un domeniu social bine determinat, care să permită ca prin metoda observaţiei directe să clarifice necunoscutele acelui domeniu.
Prin urmare, principala "regulă" a metodei monografice ar fi delimitarea unei teme sau regiuni şi descinderea pe teren pentru a o studia la faţa locului (ceea ce în metodologia antropologică se numeşte "observaţie participativă").
[modifică] Trăsăturile observaţiei de tip monografic
Dimitrie Gusti fixează şapte trăsături ale observaţiei (v. D. Gusti, Opere, vol. I, Ed. Academiei, 1968). Observaţia trebuie să fie: - sinceră şi obiectivă - exactă, pătrunzătoare şi completă - verificată şi controlată - colectivă - informată şi pregătită - intuititvă.
[modifică] Definiţia lui Traian Herseni
Traian Herseni defineşte metoda monografică drept studiul pe teren, multilateral şi intensiv, al unei unităţi sociale sau fenomen social. Iar ca trăsătură principală îi observă caracterul interdisciplinar şi multimetodologic.
Dimitri Gusti, discutând temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice, a definit societatea ca o totalitate autonomă, motivată de voinţa socială a unor manifestări economice şi spirituale (constitutive), manifestări juridice şi politice (regulative), condiţionate de cadrul cosmologic şi biologic (natural), respectiv de cadrul istoric şi psihic (social).
Monografia trebuie să cuprindă, aşadar, pentru a fi completă, un studiu al tuturor cadrelor: - cadrul cosmologic: cum e aşezat satul, cum e determinată viaţa acestuia de teritoriu (munţi, ape etc.), se subteritoriu (zăcăminte etc.), şi de suprateritoriu (faună, climat etc.) - cadrul biologic: studiul populaţiei, alimentaţie, igienă etc. - cadrul istoric: trecutul satului - cadrul psihic: conformism şi inovaţie, conflicte etc.
şi al manifestărilor sociale: - manifestări economice: producţie, câştiguri, comerţ etc. - manifestări spirituale: religioase, artisitice, morale, ideologice - manifestări juridice: obiceiuri juridice locale, forme de reglementare a conflictelor - manifestări politice: forme de organizare şi administrare
Dimitrie Gusti atrage atenţia că aceste cadre şi manifestări se studiază urmărind: - unităţile sociale: familia, neamul, şezătoarea, cârciuma etc. - relaţiile sociale: relaţii între vecini, între sexe etc. - procesele sociale: procese de orăşenizare sau modernizare - tendinţele de evoluţie socială: dezvoltare etc.
[modifică] Contribuţia lui Henri H. Stahl
În lucrarea sa Tehnica monografiei sociologice (1934) Henri Stahl, prezintă etapele, regulile şi rezultatele cercetării monografice: - luarea contactului cu informatorii (localnicii care deţin cele mai multe informaţii) - regula neamestecului în faptele sociale şi a observării directe - înregistrarea observaţiei: descrierea, numărarea şi măsurarea, înregistrarea mecanică, schiţa şi desenul, colecţionarea de obiecte - studiul complexelor de fapte - exemplificări
[modifică] Contribuţia lui Ion Chelcea
Ion Chelcea este alt promotor important al metodei monografice. El este autorul a peste 200 de titluri de lucrări publicate în cei peste 70 de ani activitate ştiinţifică. Cea mai mare parte a operei sale a ramas însă în manuscris, nefiind publicată în timpul vieţii autorului din cauza cenzurii comuniste.
[modifică] Lista satelor unde au avut loc cercetari monografice
Cercetări ale "Şcolii Gusti": Goicea-Mare (1925), Ruseţu (1926), Nerej (1927), Fundu Moldovei[1] (1928), Drăguş (1929, 1932, 1933), Runc (1930), Cornova (1931), Şanţ (1935-1936)
[modifică] Monografii ale "Şcoli Gusti"
- Henri H. Stahl, Nerej, un village d'une region archaique, 3 volume, 1939
- Ion I. Ionică, Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Ţara Oltului, 1943
- Xenia C. Costa-Foru, Cercetarea monografică a familiei, 1945.
[modifică] Exemplu
Planul monografiei satului Nerej (Henri H. Stahl, 1939):
- vol. I -
I. Cadrul cosmic: 1. Geografia fizică 2. Geografia umană 3. Consideraţii privind lupta omului cu natura
II. Cadrul biologic: 1. Populaţia din Vrancea 2. Structura natropologică a populaţiei 3. Istoria descendenţei familiale 4. Analiza demografică a zonei 5. Alimentaţia locuitorilor 6. Locuinţele
III. Cadrul istoric: 1. Satul - formă elementară a vieţii răzeşilor 2. Satele stup şi roirile 3. Organizarea cvasistală a Vrancei 4. Luptele sociale în Vrancea 5. Apariţia satului Nerej actual 6. Procesul de dizolvare a organizării sociale din Nerej
IV. Cadrul psihic: 1. Colectivitatea psihică ţărănească
- vol II -
I. Manifestările spirituale: 1. Şcoala 2. Biserica 3. Teologia populară 4. Ştiinţa populară 5. Arta populară: arhitectura; literatura 6. Ceremonii şi obiceiuri
- vol III -
II. Manifestările economice: 1. Categorii economice în satul Nerej 2. Munca pământului 3. Exploatarea păşunilor naturale 4. Creşterea vitelor 5. Exploatarea forestieră 6. Industrii diverse 7. Comerţul 8. Unităţi economice: gospodăria şi bugetele ţărăneşti
III. Manifestările morale şi juridice: 1. Viaţa juridică în trecut 2. Viaţa procesivă la Nerej 3. Codul pădurilor
IV. Manifestări administrative
V. Unităţile sociale: 1. Familia 2. Gospodăria şi familia lui I. Şt. Badiu 3. Ţiganii
VI. Procese şi tendinţe sociale: 1. Invadarea terenului comun de către proprietăţile particulare
