Hochei pe gheaţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[modifică] Istorie

Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi şi englezi. În Bretonia, hoquet însemnau bucăţile de lemn răsucite la capăt purtate de către ciobani. Similar, în Anglia, termenul de hook ar putea să fie strămoşul hocheiului de azi.

O rudimentară formă de hochei a fost atestat în secolul XVII în Olanda, unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele îngheţate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul îşi are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârşit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheaţă ca o variaţie a hocheiului pe iarbă.

Primele reguli cu privire la pucul de joc şi la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenţi ai unei universităţi din Montreal, în 1870. Tot în acestă perioadă, noul sport a devenit extrem de popular în Canada, trecând şi graniţa către Statele Unite, unde în 1903 s-a format şi prima ligă profesionistă de hochei. Liga Internaţionlă de Hochei s-a înfiinţat la Paris, în 1908. Astazi, ea se numeşte "International Ice Hockey Federation" (IIHF), cu sediul la Zurich.

Primul meci public de hochei este atestat la Montreal, în 1875, unde 2 echipe formate din câte 30 de jucători practicau acest sport pe un teren special amenajat. Peste 2 ani, numărul jucătorilor a fost redus de la 30 la 9. Popularitatea acestui sport în Canada a dus la crearea primei asociaţii de hochei amator, în 1885. Primele campionate au fost organizate în Europa în 1910, fiind câştigate de către Marea Britanie. Şapte ani mai târziu, în America, se creeaza "National Hockey League" (NHL), cu numai 6 echipe până în anul 1967. Ulterior, NHL a de venit cea mai prestigioasă ligă de hochei din lume.

Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă. Primele 4 ediţii au fost clar dominate de către canadieni, însă, după război, sovieticii au început uşor să-şi impună autoritatea, până la începutul anilor '90. Ulterior, Suedia în 1994 şi Cehia în 1998 au câştigat aurul olimpic.

În 2002, la Salt Lake City, Canada a învins în finală SUA, într-unul din cele mai memorabile meciuri din istorie. Hocheiul feminin a debutat la olimpiade în 1998 la Nagano.

[modifică] Regulament

Hocheiul pe gheaţă este unul din cele mai pasionante sporturi de echipe şi, în mod sigur, cel mai rapid. Foarte popular în Europa, SUA şi Canada, este un sport care necesită tehnică, echilibru şi forţă psihică.

O echipă este alcătuită din maximum 20 de jucători şi 3 portari în competiţia masculină şi din 18 jucători şi 2 portari la feminin. În timpul jocului, o echipă nu poate avea mai mult de 6 jucători pe gheaţă: un portar, 2 fundaşi şi 3 atacanţi.

Pentru manevrarea pucului, jucătorii utilizează o crosă, scopul jocului fiind de a înscrie cât mai multe goluri în poarta adversarilor, încercând în acelaşi timp să primească cât mai puţine goluri în propria poartă. Aşadar, hocheiul pe gheaţă este o combinaţie de eleganţă, spirit de echipă şi agresivitate. Un meci de hochei conţine 3 reprize de câte 20 min. fiecare, cu frecvente schimbări de jucători în timpul meciului şi cu o pauză de 15 min. între reprize.