Insulele Britanice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Insulele Britanice cuprind insulele Marea Britanie (pe care se află Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor), Irlanda (pe care se află Republica Irlanda şi Irlanda de Nord), Insulele Canalului (care cuprind Jersey, Guernsey şi alte insule mai mici), Insula Wight, Insula Man, Insulele Scilly şi arhipelagurile Shetland şi Orkney.
Aflate în largul coastei nordice a continentului european, Insulele Britanice reprezintă un grup de două insule mari şi mai multe mici. Cea mai mare dintre insule, Marea Britanie, are în compunere trei părţi: Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor, care împreună cu Irlanda de Nord, formează Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Republica Irlanda ocupă restul insulei care este a doua ca mărime din acest grup, fiind separată de Marea Britanie de Marea Irlandei. Pentru o masă de uscat relativ mică, Insulele Britanice au un relief variat, de la zonele mlăştinoase din estul Angliei şi turbăriile şi mlăştinile din Irlanda, până la colinele vălurate din Anglia şi Ţara Galilor şi lanţurile muntoase colţuroase din Scoţia. Irlanda a făcut parte din Regatul Unit al Marii Britanii din 1800 până în 1922, când a fost proclamat Statul Irlandez Independent ca membru independent al Commonwealth-ului britanic. Irlanda a devenit republică în 1937 şi, în 1949, a părăsit Commonwealth-ul.