Iosif Vulcan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Vulcan (* 31 martie 1841, Holod, Bihor, † 8 septembrie 1907, Oradea), academician, animator cultural, publicist şi scriitor român.
S-a născut într-o veche familie greco-catolică. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan, întemeietorul şcolii de la Beiuş, care azi îi poartă numele. Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare, unde se mută cu familia în 1844. Din 1851 urmează liceul la Gimnaziul Premonstratens. La sfatul tatălui său, se înscrie la facultatea de drept a Universităţii din Budapesta. Cariera de avocat nu-l satisface însă, deorece îndrăgea literatura. Primele încercări sunt publicate în Federaţiunea, patronată de Alexandru Roman. În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste, cu numele Familia, a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania.
În februarie 1866, Iosif Vulcan primeşte la sediul redacţiei, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuţi, o scrisoare însoţită de o poezie, De-aş avea, semnată de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită, permiţându-şi însă o modificare, anume, romanizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat "naşul literar" al celui mai important poet român.
Fondatorul revistei Familia a scris poezii (Lira mea, 1882), piese de teatru (Ştefan Vodă cel Tânăr, Gărgăunii Dragostei, Mireasă pentru Mireasă), o importantă lucrare istorică (Panteonul Roman, 1869), nuvele, romane şi traduceri. La data de 8 septembrie 1907, marele publicist se stinge din viaţă şi este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea.
În anul 1965, cu prilejul organizării festivităţilor de aniversare a unui veac de la apariţia revistei Familia, în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan". Este situat în centrul oraşului, strada cu acelaşi nume, foarte aproape de malul Crişului Repede, de care îl desparte doar un mic parc, în care se află şi statuia marelui cărturar român. Clădirea a fost construită pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, fără etaj, doar cu un subsol boltit.
