Discuţie:Istoria Bisericii Române Unite

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins 1 Prea multa informatie a fost stearsa dintr-o data 2 Minciuni, minciuni, dezinformare, propagandă 3 Domnilor cenzori, din moment ce e dovedita minciuna voastra, de ce mai insistati ? 4 Cenzura Wikipediei 5 Concluzia Congresului Statelor Unite 6 Dezgustul marelui istoric român Nicolae Densusianu 7 Iar scriu cenzorii dar nu argumentează 7.1 Temă pentru acasă 8 De ce atâtea minciuni în acest articol ? 9 Falsul fondator 10 Contextul internaţional şi regional favorizează planurile expansive ale Vaticanului 11 Lupta românilor ardeleni pentru recâştigarea ortodoxiei 11.1 Efecte imediate

[modifică] Prea multa informatie a fost stearsa dintr-o data

Salut Mihai. Eu asteptam edit-urile tale, dar tu stergi prea multa informatie dintr-o data. Eu o sa readaug probabil o buna parte a ei. Dpotop 23 mai 2006 10:28 (EEST)

Cum doreşti. Aş fi preferat să nu te grăbeşti. Am văzut că ai readăugat informaţia despre faptul "înfiinţării episcopiei romano-catolice de Alba Iulia între timp (la 1700)", ceea este inexact, episcopia r.c. de Alba Iulia funcţionând din sec. XI, inclusiv (cu mari restrângeri) în timpul principilor protestanţi. Primirea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia a fost făcută de episcopul romano-catolic Demetrius Napragy, aşa că înfiinţarea episcopiei romano-catolice după 1700 este o balivernă. În realitate a fost vorba despre restituirea catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, care fusese ocupată de reformaţi. Informaţia despre demolarea catedralei ortodoxe din Alba Iulia este prezentată pentru a dezinforma, nu pentru a informa, căci lăcaşul a fost demolat pentru extinderea fortificaţiilor cetăţii, iar despăgubirea plătită a fost substanţială, aşa încât din banii respectivi au fost putut fi ridicate mai multe biserici, cu toate că o parte a sumei a fost făcută "mere-pere", cum spun documentele de epocă, de către preoţii care au primit banii. Articolul este despre istoria BRU, de aceea impresia nu ştiu cărui cronicar protestant despre ortodocşi mi se pare tendenţioasă în sine, la fel cum tendenţios mi se pare să fie postată la acest articol. --Mihai Andrei 23 mai 2006 12:10 (EEST)

Informaţia despre trecerea românilor uniţi din secuime la romano-catolici este de asemenea scornită. --Mihai Andrei 23 mai 2006 12:17 (EEST)

In ce priveste episcopia romano-catolica, iti citez din "Catolicism si ortodoxie romaneasca" [1] cu introducere de cardinal Alexandru Todea:

Reînfiinţând iarăşi la Alba Episcopia romano-catolică, scoasă de reformaţi la 1566 şi ţinând cont de hotărîrea conciliului Lateran din 1215, că în aceeaşi localitate nu pot rezida doi episcopi catolici, Episcopia română unită a fost mutată la Făgăraş, aproape de domeniul de la Sâmbăta de Jos.

In ce priveste daramarea catedralei - te rog sa adaugi informatia care ti se pare ca lipseste (dar fara sa stergi). Dpotop 23 mai 2006 12:44 (EEST)

In ce priveste "impresia nu stiu carui cronicar protestant despre ortodocsi", nu stiu la ce pasaj te referi. Insa, in principiu, ce au facut ortodocsii in perioada respectiva e important, dat fiind ca e vorba de istoria bisericii unite, si ca la un moment dat vorbim de reactiune, etc. Dpotop 23 mai 2006 12:44 (EEST)

In ce priveste trecerea romanilor din secuime la romano-catolici: Despre ce s-a discutat in sinodul din 1744? Va trebui sa inlucuim informatia (poate falsa) de acum cu informatia realista asupra a ceea ce s-a discutat in acel sinod. Dpotop 23 mai 2006 13:20 (EEST)

Omule bun, Ioan Giurgiu era maramureşan, după cum am arătat la articolul nou creat. Nu ştiu de ce te încăpăţânezi să spui că era din Solnoc. Cardinalul Todea are meritele sale şi trebuie apreciat efortul său de a redacta o scurtă istorie a BRU, în condiţiile în care istoriografia era atât de defavorabilă bisericii sale. Unele amănunte le-a preluat însă inexact, ca în exemplul cu originea lui Ioan Giurgiu. --Mihai Andrei 23 mai 2006 13:28 (EEST)

Pai in cartea pe care o citez eu se vorbeste despre localitatea "satul Strâmbu, comitatul Solnocului, în ungureşte Horgos Patak". Presupun ca acest sat a intrat dupa primul razboi mondial in judetul Maramures, de unde nedumerirea ta. Daca nu e asa, atunci avem surse contradictorii (insa presupun ca e vorba, asa cum remarcai tu mai sus, de istoria uitata a unor localitati). Dpotop 23 mai 2006 13:48 (EEST)

Uite ce scrie la en:Szolnok-Doboka: The territory of the county is now divided under the Romanian counties Cluj (the center and south, a.o. Dej), Maramureş (the north), Bistriţa-Năsăud (the east) and Sălaj (the west). Dpotop 23 mai 2006 13:54 (EEST)

[modifică] Minciuni, minciuni, dezinformare, propagandă

Prof. Silviu Dragomir, who has long and minutely studied the Union Declarations, reached the final conclusion that the Union decision, far from being taken in full Synod, was arrived at separately and the protopopes' signatures gathered individually, as they passed through Aba Iulia, i.e. in case the final sheets had not even been torn from an altogether different document.

Furthermore, no contemporary source mentions a Synod held an October 7th 1698.

This means that the whole Union Act was nothing but a fraud devised by the Jesuits.

So as not to be exposed, the Jesuits concealed the Act till 1879 when it was discovered by the Uniate historian Nicolae Densusianu in the archives of the Magyar Jesuit Gabriel Hevenesi, counsellor of Cardinal Kollonich, having thereupon reached the Pesta University Library. This objective historian drew for the first time, attention, an the differences between the two texts, as well as on the forgeries perpetrated by the Jesuits.

( Biblioteca Congresului Statelor Unite, fondul principal )

Am corectat deci pasajul din articol ca să corespundă cu adevărul. Pro memoria, aviz cenzorilor, propagandei etc.!

Este însă evident că ideea unirii era din ce în ce mai acceptată în Mitropolia Ardealului, pe măsură ce consecinţele ei practice erau înţelese, şi pe măsură ce partea catolică îşi materializa promisiunile. Astfel, în 2 iunie 1698, cardinalul Kollonich de Esztergom confirmă privilegiile stabilite in 1697. Documentul ce consemnează rezultatul sinodului, numit Manifestul de unire, este considerat astăzi îndeobşte ca fiind actul unirii cu Biserica Romei. El este datat 7 octombrie 1698 şi semnat de 38 de protopopi ai Bisericii Româneşti din Transilvania, dar este un fals creat de iezuiţi. Ca şi în 1697, o zonă de umbră rămâne, Atanasie Anghel nesemnând manifestul (care este însă semnat de ceilalţi participanţi şi poartă sigiliul mitropoliei). Documentul este contestat de unii istorici datoriă unor vicii procedurale, iar uneori chiar validitatea sa este pusă sub semnul întrebării (şi pentru faptul că diversele hotărîri de unire nu fac referinţă unele la altele, în ordine cronologică). Nu există documente contemporane care să ateste aşa-zisul sinod din 1698, actul fiind smuls de la unul sau altul dintre protopopii care nu au fost niciodată constituiţi în sinod. Mai mult, iezuiţii au ascuns actul presupus sinodal până în 1879 pentru a se pierde urma falsului. Marele istoric român ( şi uniat de altfel ) a demonstrat, cu ajutorul arhivelor iezuitului maghiar Gabriel Hevenesi frauda aşa-zis întemeietoare a schismei uniate în biserica românilor. 86.205.85.90 17 octombrie 2006 01:57 (EEST)

Are rost să mai adaug cât a fost de dezgustat Nicolae Densusianu de descoperire, şi în ce termeni ( horresco referens ) a tratat pe iezuiţi, falsificatorii istoriei românilor ardeleni şi autori ai schismei bisericii românilor... ? Rezerv adausul după ce voi fi iar cenzurat la rândul meu, apoi exilat din lipsă de alte argumente 86.205.85.90 17 octombrie 2006 02:01 (EEST)

[modifică] Domnilor cenzori, din moment ce e dovedita minciuna voastra, de ce mai insistati ?

Eliminarea dezinformarilor istorice. N-a fost nici un sinod. Totul este aici activitatea de dezbinare a românilor introdusa de iezuiti. Avem toate datele ! Nu mai cenzurati si mintiti pe aici cum aveti obiceiul, ca se vede prea bine !

[modifică] Cenzura Wikipediei

În faţa realităţii faptelor, cenzura Wiki nici nu mai catadixeşte să motiveze aici miniciunile pe care le scrie în corpul articolului. Cenzura face doar ce ştie - promovează linia partidului. Ori se ştie, când aceasta e forţată să zigzagheze, deviaţioniştii sunt dintr-o dată cei ce o ţin p-a dreaptă. Măi, cenzorule, las-o jos că măcăne ! Dan 27 octombrie 2006 19:47 (EEST)

[modifică] Concluzia Congresului Statelor Unite

Furthermore, no contemporary source mentions a Synod held an October 7th 1698.

This means that the whole Union Act was nothing but a fraud devised by the Jesuits.

[modifică] Dezgustul marelui istoric român Nicolae Densusianu

Citiţi mai sus! Nicolae Densusianu, care era uniat, a descoperit frauda "sinodului" în arhive iezuite ( "sinodul" e o făcătură, pentru că n-a existat nici un sinod - au fost doar semnaturi smulse cu forta si cu santajul - metode deja de pe atunci mondialiste). De la această descoperire, Densusianu s-a dezgustat de minciuna acestei schisme uniate, al cărei singur promotor a fost Direcţia afacerilor oculte din Vatican, cu iezuiţii ca executori. Proiectul nu era un aşa zis ecumenism, ca în ziua de azi. Proiectul uniat era dezbinarea românilor pentru a-i putea determina, se credea, să renunţe la legea strămoşească, şi la neamul românesc. Cum se zice "Cu iaurt, cu gugosele, te facusi vornic, misele !" Dan 27 octombrie 2006 19:56 (EEST)

[modifică] Iar scriu cenzorii dar nu argumentează

Testis unum, testis nullum :-) 82.120.168.29 28 octombrie 2006 19:55 (EEST)

Pentru a pricepe cum a fost uneltită schisma uniată se poate privi viaţa sfinţilor martiri. Cuviosul Sofronie de la Cioara a fost gonit iar sfânta mănăstire a fost distrusă chiar de Sfintele Paşti. Preotul Mărturisitor Ioan din Galeş şi-a sfârşit zilele, ca şi preotul Moise Măcinic, prizonier pentru credinţă, ca şi Visarion Sarai, ca şi Nicolae Oprea Miclăuş (Sinaxar 21 octombrie).

[modifică] Temă pentru acasă

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Sfinţi daco-români şi români, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994, pp. 121 123

[modifică] De ce atâtea minciuni în acest articol ?

Am si eu câteva întrebari :

1. De ce sunt atât de insistente minciunile ? Mai crede cineva ca le va acredita prin saturatie?
2. De ce nu se motiveaza cenzura în pagina de discutii ?
3. De ce nu este data o referinta pentru asa-zisul recensamânt mincinos din primul paragraf ?
4. De ce tot stergeti falsul fondator? N-a fost nici un sinod de unire cu Roma. Legal, schisma este nula !

Ma baieti, voi chiar credeti ca puteti sa faceti jocul intereselor straine si sa ne mintiti pe fata ? Oare nu v-ati prins înca de schema ? Cineva va foloseste. Iar voi va grabiti sa ne mintiti. Chiar asa de proaste ne credeti ? Vreti sa ramâneti în istorie ca facilitatori ai dezbinarii românilor ? Vreti sa rescrieti istoria ? Nu va e rusine ? Parizianca 30 octombrie 2006 20:16 (EET)

[modifică] Falsul fondator

Astfel, marele istoric şi patriot român Nicolae Densuşianu - deşi el însuşi de religie "uniată", dar punând mai presus adevărul şi interesele ţării sale - a demonstrat în mod peremptoriu actul antipatriotic, fabricat şi falsificator al aşa zisului sinod fondator al schismei uniate din sânul Bisericii Ortodoxe Române. Este vorba de un fals iezuit în actul cu semnături, adunate cu greu, obţinute cu forţa, de multe ori prin şantaj şi ameninţări - metode deja bine caracterizate de istorici ^[1] , de la protopopi mai slabi cu duhul, la intervale chiar de doi ani de la eveniment. Dan 6 martie 2007 23:55 (EET)

[modifică] Contextul internaţional şi regional favorizează planurile expansive ale Vaticanului

Ardealul este dintotdeauna ortodox. În 1360 este deja atestat documentar primul ierarh român ardelean ortodox. Arhiepiscopul Ghelasie de la Râmeţ (Sfântul Ghelasie de la Râmeţ) este unul din cel mai preţuit sfânt român din Transilvania. Biserica mânăstirii de la Râmeţ (judeţul Alba) consemnează într-o pisanie de la 1377 numele sfântului Ghelasie. Nicolae Iorga este de părere că se vor găsi urme mult mai vechi, chiar la Râmmeţ, acolo unde sfânta tradiţie recunoaşte prezenţa neîntreruptă a românilor ortodocşi ardeleni din cele mai vechi timpuri, iar cercetările arheologice vor continua.

Datorită prigoanei instituite de papi, ierarhii ortodocşi au fost obligaţi să revină la timpurile fondatoare ale chorepiscopatului. Când încercau să se aşeze într-un loc, erau martirizaţi. Aşa de pildă, un ierarh peregrin cu numele Ioan se stabilise în Hunedoara, dar din 1456 a fost arestat şi închis de un inchizitor papal.

Incă în l479 este atestat un mitropolit cu numele Ioanichie, probabil cu sediul tot in jurul Hunedoarei. Înainte de 1488, pentru vreo şapte decenii, patru mitropoliţi ai Transilvaniei au stat în satul Feleac, lângă Cluj: Daniil, Marcu, Danciu (Stefan?) şi Petru. Un mitropolit Ioan, originar din satul Peşteana, se pare ca şi-a avut sediul în Mânastirea Prislop la 1533. Între anii 1557-1570, trei mitropoliţi şi-au avut reşedinţa în mânăstirea de la Geoagiu, nu departe de fostul scaun vlădicesc de la Râmeţ.

După ce Alba-Iulia a devenit capitala principatului autonom al Transilvaniei - creat in 1541, când Ungaria a fost transformată în paşalâc turcesc - sediul Mitropoliei Transilvaniei s-a stabilit în acest oraş (se pare, încă din 1572). Acolo a rămas scaunul vlădicesc până la începutul secolului al XVIII-lea. Tot acolo au păstorit mitropoliţii Ghenadie I (1579-1585), sprijinitor al diaconului tipograf Coresi din Braşov, Ioan de la Prislop (1585-c. 1605), în timpul căruia Mihai Viteazul a ridicat o noua catedrală şi o reşedinţă metropolitană în Alba-Iulia (1597), Teoctist (circa 1605-după 1622), Ghenadie al II-lea (1627-1640), Ilie Iorest (1640-1643, † 1678), apărător al Ortodoxiei, Simion Ştefan (1643-1656), sub care s-a tipărit Noul Testament de la Alba-Iulia din 1648 - care este prima ediţie în limba română a Sfintei Scripturi, Sava Brancovici (1656-1680, † 1683), luptător împotriva încercărilor de calvinizare a românilor, şi alţii. Pentru lupta lor energică de apărare a Ortodoxiei, potrivit unei hotărari sinodale, mitropoliţii Ilie Iorest şi Sava Brancovici au fost canonizaţi în anul 1955.

Dar în teritoriile intracarpatice au mai existat episcopii româneşti la Vad (secolele XVI-XVII), întemeiată probabil de Ştefan cel Mare pentru teritoriile stăpânite in Transilvania de domnii Moldovei, ai carei titulari erau hirotoniţi in Moldova, şi in Maramureş (sfârşitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVIII), făra un sediu stabil.

În Banat exista un scaun mitropolitan la Timişoara, încă de la începutul secolului al XVII-lea (devenit cu timpul episcopie), unde a păstorit Iosif cel Nou, zis de la Partoş (c. 1650-1653, † 1655/56), trecut în rândul sfinţilor în 1956. Alte episcopii existau la Vârşeţ - Caransebeş (secolele XVI-XIX) şi la Ineu - Lipova (secolul XVI), mutată în 1706 la Arad, unde a rămas pâna azi. Unii episcopi romani au activat şi în părţile Bihorului (secolul al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea).

Biserica Ortodoxă Română din Transilvania a avut permanente legături cu domnitorii şi ierarhii din Ţara Românească şi Moldova. De pildă, mitropoliţii Ungrovlahiei aveau şi calitatea de "exarhi ai Plaiurilor", adică de reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice din Transilvania ("Plaiuri"), locuită de români ortodocşi, unde Patriarhia nu-şi putea impune direct autoritatea sa. Numeroşi domnitori munteni şi moldoveni au ridicat biserici şi mănăstiri în Transilvania: Prislop, Lancrăm, biserica Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului, Vad, Feleac, Topliţa, Catedrala mitropolitană din Alba Iulia, ridicată de Mihai Viteazul, biserica din Turnu Roşu-jud. Sibiu de Matei Basarab, bisericile din Ocna Sibiului şi Făgăraş sau mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, toate ctitorite de Constantin Brancoveanu. În schimb, un numar de mănastiri şi biserici de mir din Ţara Românească şi Moldova erau ctitorii ale transilvănenilor.

Trebuie consemnat şi faptul că Biserica Ortodoxă Românească din Transilvania nu era o religie de stat, oficială, ci dimpotriva, o religie "tolerata", spre deosebire de celelalte patru confesiuni care aveau statutul de "recepte". Se ştie că pe la mijlocul secolului al XVI-lea saşii transilvăneni - pâna atunci catolici - au trecut la luteranism, iar o bună parte din unguri şi secui - până atunci tot catolici - au trecut la calvinism şi unitarianism. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi pe tot parcursul celui de al XVII-lea, conducătorii confesiunii calvine - de regulă ajutaţi de principii maghiari ai Transilvaniei, din Alba Iulia - au desfăşurat o puternică acţiune prozelitistă printre români, prin câţiva aşa-numiţi "episcopi romano-calvini" -, prin tipărituri cu caracter calvin, prin impunerea unor restricţii ierarhilor, protopopilor şi preoţilor ortodocşi, toate urmărind convertirea românilor la calvinism şi, în final, maghiarizarea lor. Doi dintre ierarhii ardeleni - Ilie Iorest si Sava Brancovici - au fost înlăturaţi din scaun şi întemniţaţi, pentru că s-au opus acestei acţiuni prozelitiste. În pofida acestor acţiuni, prozelitismul calvin n-a dus la rezultatele dorite, pentru că marea masa a românilor au ramas statornici în credinţa ortodoxă, salvând astfel însăşi fiinţa etnică românească. Dan 7 martie 2007 19:05 (EET)

[modifică] Lupta românilor ardeleni pentru recâştigarea ortodoxiei

Adversarii unirii cu Roma erau în primul rând românii ardeleni, cărora li se răpea, pentru interese străine, biserica strămoşească în sânul căreia a fost fabricată, e drept cu mare greutate, o schismă dureroasă. Aceasta, pe lângă ruperea de tradiţia strămoşească, punea probleme politice insolubile prin dezbinarea mişcării de eliberare naţională. Românii ardeleni s-au văzut astfel, prin schismă, şi fără biserica lor naţională, şi fără drepturile pe care au crezut în chip naiv că le vor fi recunoscute odată cu renunţarea la religia, credinţa şi legea strămoşească.

Mitropolia ortodoxă din Karlowitz (aflată în teritoriul controlat de austrieci) s-au opus schismei Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal. După numeroase influenţe venite mai ales din partea mitropolitului sârb din Karlowitz, o parte a românilor transilvăneni au decis să abandoneze ascultarea canonică faţă de episcopiul român de la Blaj, primind pe preoţii sârbi trimişi de la Karlowitz.

Calugarul martir ortodox Visarion Sarai a fost trimis de mitropolitul ortodox de la Karlowitz să vină în Transilvania. Întâi la Lipova, apoi la Dobra, Deva, Orăştie, Sălişte etc. Visarion Sarai a luptat cu cuvântul împotriva unirii cu Roma. Numeroşi români au încuviinţat predica sihastrului şi l-au sprijinit, într-o mişcare a cărei amploare a îngrozit autorităţile. A fost arestat, împreună cu cei trei aromâni care îl însoţeau şi închis în temniţa de la Sibiu. De aici a fost mutat în alte închisori, la Deva, Timişoara, Osiek şi Raab, pentru ca în final să fie mutat la temuta închisoare Kufstein din Tirol, unde şi-a obţinut cununile muceniciei.

La fel au mărturisit credinţa ortodoxă credinciosul ţăran Oprea Miclăuş din Săliştea Sibiului, care a făcut trei călătorii la Viena cu memorii ale românilor ortodocşi, şi a fost închis şi ucis tot la temuta închisoare Kufstein. La La fel au mărturisit preoţii Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş, care şi-au sfârşit viaţa prin acelaşi martiriu.

Au fost martirizaţi pentru credinţa ortodoxă protopopul Ioan Piuariu din Sadu, preotul Stan din Glâmboaca, dreptcredinciosul Ioan Oancea din Făgăraş, dreptcredinciosul Tănase Todoran din Bichigiu, în părţile Năsăudului, care a fost frânt cu roata ca mai târziu Horea. Desigur şi sute de alţi preoţi şi credincioşi au fost întemniţaţi, maltrataţi sau alungaţi din satele lor.

Pentru lupta lor dârza de apărare a Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât ca ieromonahii Visarion şi Sofronie, precum şi credinciosul Oprea Miclăuş să fie cinstiţi în Biserica noastră ca mărturisitori ai dreptei credinţe. În 1992 au fost trecuţi între sfinţi preoţii Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş. Toţi cei cinci martiri ortodocşi sunt prăznuiţi la 21 octombrie (Sinaxar).

Tragic este ca romanii au adoptat un rit crestin in care tot era scris si vorbit in slavona. Daca de la Râm ne tragem, ar fi trebuit sa fim catolici toti, nu in sfera culturala bizantino-moscovita. In Evul Mediu, Occidentul se intindea pana acolo unde se intindea si catolicismul. Greseala tragica a romanulor este ca s-au auto-exclus din Occident, prin adoptarea ortodoxiei. --Arado 13 martie 2007 10:49 (EET)

[modifică] Efecte imediate

Ieromonahul Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir şi preotul Ioan din Aciliu, care au călătorit până la Petersburg, spre a solicita sprijinul ţarinei Elisabeta Petrovna pentru românii transilvăneni prigoniţi pentru credinţa lor, nu au primit nimic.

Stările protestante din Transilvania, s-au opus la rândul lor schismei, deoarece pricepeau că prin apropierea de Roma privilegiile de care se bucurau de la românii ortodocşi, mult mai toleranţi, vor fi pierdute.

Nu cunosc subiectul, dar mi se par ciudate unele afirmaţii nou introduse. Anyway, o să îl rog pe Mihai Andrei, care are cunoştinţe în domeniu să verifice. --R O ^{A M A T A} ₂₀₀₇ ^mesaj 13 martie 2007 10:13 (EET)