Italo Balbo
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Italo Balbo (n. 6 iunie 1896, Ferrara - d. 28 iunie 1940, Tobruk, Libia), politician italian. Militar şi pionier în aviaţie. A fost Ministru al Aeronauticii şi Guvernator al Libiei.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
S-a născut la Quartesana, fracţiune a comunei Ferrara în 6 iunie 1896. Fiu al lui Camillo Balbo şi al Malvinei Zuffi, amândoi învăţători. După naşterea sa, familia Balbo se mută la Ferrara. În 1911 fuge de acasă şi se ataşează unei expediţii militare organizată de Ricciotti Garibaldi, pentru a elibera Albania de sub controlul turcilor. Nu va reuşi să participe la expediţie, fiind blocat de către poliţia avizată de către tatăl său. În 1914 participă la o manifestaţie la Milano unde întâlneşte pe Benito Mussolini. Balbo va deveni garda de corp a lui Cesare Battisti în timpul conferinţelor ţinute de către acesta în favoarea intervenţiei Italiei în război.
[modifică] Primul război mondial
În timpul primului război mondial a prestat serviciu militar în cadrul Regimentului 8 al alpinilor. Promovat sublocotenent în 16 octombrie 1917 lasă batalionul deoarece fu destinat, la cererea sa, Depozitului Aeronautic din Torino pentru un curs de pilotaj, adevărata sa mare pasiune. Câteva zile după, datorită ofensivei austro-germane, fu constrâns să se reîntoarcă pe front. În 1918 participă la ofensiva de pe Muntele Grappa, eliberând oraşul Feltre. Pentru alte merite militare obţinu medalia de bronz şi două medalii de argint, atingând gradul de căpitan. După război a studiat la Florenţa, obţinând laurea în ştiinţe sociale. Se întoarse în oraşul său natal pentru a lucra ca funcţionar în bancă.
[modifică] Adeziunea la fascism
După ce în tinereţe avusese idei republicane, frecventând şi loja masonică "Gerolamo Savonarola" din Ferrara, Balbo, după război, aderă la fascism şi curând deveni secretarul federaţiei fasciste din Ferrara. Începu să organizeze echipe şi formă un grup al său denumit Celibano, după numele băuturii sale preferate. Grupul împiedica grevele în contul proprietarilor de pământuri locali prin expediţii de pedepsire care loveau în comunişti şi socialişti şi în organizaţiile de ţărani din Portomaggiore, Ravenna, Modena, Bologna. În octombrie 1922 participă la marşul spre Roma, alături de Emilio de Bono, Cesare Maria De Vecchi şi Michele Bianchi. În 1923 fu acuzat de a fi fost implicat în omicidul parohului antifascist Don Giovanni Minzoni, la Argenta, dar fu scutit de orice acuzaţie. În 1924 deveni comandant general al Miliţiei Voluntare pentru Siguranţa Natională şi subsecretar al economiei naţionale în 1925.
[modifică] Pasiunea pentru zbor
În 6 noiembrie 1926 fu numit secretar de stat în aviaţie şi începu să organizeze Regia Aeronautică. În 19 august 1928 deveni Mareşal al Forţelor Aeriene şi în 12 septembrie 1929, la numai 33 de ani, Ministru al Aviaţiei (la acea epocă era cel mai tânăr ministru european). Balbo conduse două zboruri transatlantice. Primul, în 1930, către Brazilia, se desfăşură între 17 decembrie 1930 şi 15 ianuarie 1931. Al doilea zbor avu loc de la Roma la Chicago din 1 iulie în 12 august 1933. Guvernatorul din Illinois, primarul şi oraşul Chicago îi făcură o primire triumfală, numele lui Balbo fu dat unei străzi care există şi astăzi în apropierea lacului Michigan. Indienii Sioux prezenţi la Expoziţia din Chicago îl numiră şef indian cu numele de Cap de Acvila Zburătoare. În acea epocă raporturile între Italia şi SUA erau optime şi un eveniment de acest tip era mult urmărit şi considerat extraordinar. La întoarcere, trecu prin New York unde fu oaspetele lui Roosvelt. La întoarcerea în Italia fu numit Mareşalul Aerului.
[modifică] Libia
Mai târziu, în acelaşi an, Balbo fu numit Guvernator general al Libiei, unde se transferă în ianuarie 1934. În acele timpuri unii membri ai partidului îi deveniseră inamici, datorită comportamentului sau individualist. În Libia lansă proiecte de opere publice şi de construcţie de străzi, în particular strada care urmează linia Mediteranei pentru sute de kilometri. Încercă să atragă colonizatori italieni şi urmă o politică de integrare şi de pacificare cu populaţiile musulmane. După invazia germană a Poloniei în septembrie 1939, Balbo, în vizită la Roma, îşi exprimă nemulţumirea şi preocuparea pentru alianţa cu Germania şi pentru politica urmată de Mussolini atât pe plan intern, cât şi internaţional.
[modifică] Mormântul de la Orbetello
În 28 iunie 1940 Italo Balbo fu ucis în timp ce se întorcea dintr-un zbor de recunoaştere la Tobruk, când avionul său fu distrus de un tun antiaerian italian. O zi mai târziu, în buletinul Forţelor Armate scria: "În ziua de 28, zburând pe cerul din Tobruk, în timpul unei acţiuni de bombardament inamică, aparatul pilotat de către Italo Balbo s-a precipitat în flăcări. Italo Balbo şi echipajul au pierit. Steagurile Forţelor Armate ale Italiei aduc un omagiu de înaltă onoare memoriei lui Italo Balbo, voluntar alpin al războiului mondial, Quadrumvir al Revoluţiei, Zburător peste Ocean, Mareşal al aerului, căzut la postul de luptă". Guvernul din Roma susţinu că accidentul a fost determinat de declanşarea focului de către inamic, însă văduva lui Balbo, Emanuela Florio, susţinu că fu vorba de un asasinat ordonat de către Mussolini.
